Romeny şi Bush tatăl, mult prea asemănători

Summitul 'ciorapilor', numit aşa pentru culoarea violet a ciorapilor afişaţi de fostul preşedinte Bush I (mare amator de ciorapi coloraţi pe care acum este liber să-i poarte( a servit la constatarea marilor asemănări dintre Mitt Romney şi patriarhul clanului Bush. Ambii cu mari dificultăţi de conexiune cu bazele partidului, George H. W. Bush a putut să ajungă la Casa Albă graţie trambulinei vicepreşedinţiei, însă Romney nu dispune de acest avantaj, notează miercuri ziarul ABC.

S-a comentat mult pe seama unui posibil paralelism între Barack Obama şi Jimmy Carter, din ce în ce mai puţin menţionat acum când cresc probabilităţile de realegere ale actualului preşedinte )Jimmy Carter a avut un singur mandat(. La începerea cursei pentru alegerile primare, într-unul din revirimentele sale, Newt Gingrich a fost comparat cu Richard Nixon.

Probabil însă că cei care au cele mai multe lucruri în comun sunt Romney şi Bush tatăl, prin profilul lor moderat în cadrul Partidului Republican, prin aspectul personal mai degrabă distant şi elitist şi prin caracterul profesional tehnocrat )primul în Administraţie, ambasador la ONU, şef al CIA şi vicepreşedinte al lui Reagan) iar celălalt în finanţele private. Amândoi sunt fii de politicieni (cel al lui Bush a fost senator de Connecticut; iar al lui Romney guvernator de Michigan) şi ambii au devenit milionari înainte de a se lansa în politică.

Aceste trăsături ale lui Bush senior l-au împiedicat să obţină nominalizarea republicană în 1980, câştigată de Ronald Reagan, care a ştiut să impulsioneze ascensiunea mişcării conservatoare în cadrul Partidului Republican. Reagan l-a ales ca 'ticket electoral', iar de pe această platformă a vicepreşedinţiei Bush a câştigat alegerile primare republicane şi a învins apoi în cele prezidenţiale. În cursa electorală Bush a mizat pe sprijinul lui Reagan, dar şi-a însuşit o mare parte din postulatele conservatoare: cea mai notabilă 'reconversie' a sa a fost acceptarea reţetelor economice ale lui Reagan, pe care în campania din 1980 le-a numit 'woodoo economics'.

Mai târziu însă, în timpul preşedinţiei sale el şi-a marcat proprii paşi, revenind la moderaţia iniţială. Este şi motivul pentru care în 1992, el a fost contestat din interiorul dreptei în alegerile primare, pierzând baza electorală conservatoare la alegerile prezidenţiale, în favoarea independentului Ross Perot, care a pierdut la rândul său în faţa lui Bill Clinton.

Romney are aceleaşi probleme ca Bush tatăl de a ajunge la o conexiune cu republicanii conservatori. Un moderat dar cu o carismă reală ar fi depăşit mult mai repede divergenţa internă, însă pe Romney nici măcar nu l-au ajutat paşii făcuţi spre dreapta pentru a convinge bazele electorale ale partidului.

Cotitura marcată de 'establishmentul' republican faţă de Romney cu sprijinul, între alţii, al lui Bush tatăl la aşa numitul 'summit al ciorapilor', va începe probabil să genereze o mai mare unitate internă în jurul candidaturii sale. Este însă posibil ca această lipsă de entuziasm din partea evangheliştilor şi social-conservatorilor să fie semnul unei victorii relative.