Regim care-şi masacrează cetăţenii, model pentru 30% dintre români
alte articole
Un sondaj de opinie realizat în luna martie în zece state UE, la comanda Globesec, indică faptul că 30% dintre români privesc cu admiraţie către regimul comunist de la Beijing şi consideră că acesta reprezintă un model şi pentru ţara noastră.
Zece state au făcut obiectul sondajului legat de raportarea faţă de de regimul comunist chinez şi, surprinzător, românii care au trăit pe pielea lor "binefacerile" comunismului (fenomenul Piteşti, colectivizarea forţată, persecuţia preoţilor şi intelectualilor cu vederi de dreapta, canalul Dunăre-Marea Neagră, foamea din anii '80, frigul din case etc.) s-au clasat primii în topul admiraţiei faţă de regimul comunist, urmaţi de bulgari. Pe ultimul loc la capitolul "comunismul chinez, un model de urmat", sunt polonezii, cu 6%
Cele zece state în care s-a efectuat sondajul sunt Austria, Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România şi Slovacia.
De asemenea, mai mult de jumătate dintre români nu consideră că regimul chinez reprezintă o ameninţare pentru ţară, cel mai mare procent dintre cele zece state.
Cum arată modelul comunist chinez - genocid şi minciună
Aproape orice român a citit şi auzit despre atrocităţile care au loc, sub simbolul secerei şi ciocanului, în Coreea, unde dictatorul Kim Jong Un îşi înfometează şi terorizează naţiunea, ţinând-o într-o stare de sclavie. Despre cum funcţionează comunismul chinez se ştie mult mai puţin, iar China are o imagine aproape idilică, de mare putere economică, de ţară care s-a dezvoltat spectaculos în ultimele decenii sub bagheta regimului comunist.
Partidul Comunist Chinez (PCC) a reuşit, prin bani şi influenţă, să-şi cosmetizeze imaginea în plan internaţional, ascunzând faptul că puterea economică despre care se tot vorbeşte este, de fapt, iluzorie, căci de ea beneficiază doar o mână de oameni, oficiali PCC şi afaceriştii conectaţi la ei, aceasta în timp ce majoritatea chinezilor sunt ţinuţi în sărăcie, unii mai rău ca în Africa, muncind pe un bol de orez pe zi. Fundaţia marilor edificii chinezeşti e făcută din cadavre, preţurile mici la produsele cu care China invadează lumea au în spate multă sărăcie şi foame pentru cei care au participat la producerea lor.
Şi acesta nu este singurul lucru pe care îl ascunde Beijingul, şi nici cel mai grav... Mult lăudatul regim chinez este unul care se face vinovat de crime în masă, crime împotriva propriilor cetăţeni.
Cu toate încercările Beijingului de a îşi cumpăra presă favorabilă şi de a ascunde atrocităţile pe care le comite, este deja de notorietate internaţională faptul că Partidul Comunist Chinez desfăşoară o amplă campanie de suprimare împotriva uigurilor şi a altor minorităţi etnice din Xinjiang. Aceştia sunt supuşi detenţiei, muncii forţate, torturii, avortului forţat şi sterilizării forţate, într-o represiune în cadrul căreia peste un milion de uiguri sunt reţinuţi în lagăre de muncă forţată.
Recent, Parlamentul lituanian a descris tratamentul aplicat minorităţii uigure de către regimul de la Beijing drept „genocid”, votând o rezoluţie care cere o anchetă a ONU asupra lagărelor de concentrare şi solicitând Comisiei Europene să revizuiască relaţiile cu Partidul Comunist Chinez. O moţiune similară au adoptat şi Senatul ceh şi Parlamentul belgian.
Anterior, Administraţia Trump din Statele Unite a folosit termenul de "genocid" pentru a descrie acţiunile regimului comunist chinez faţă de uiguri, la fel ca şi parlamentele din alte ţări, inclusiv Marea Britanie, Olanda şi Canada.
Mai puţin cunoscut, dar de amploare mult mai mare, este genocidul împotriva practicanţilor Falun Gong, disciplină care constă în efectuarea unui set de exerciţii line, denumite "qigong" în cultura chineză, şi respectarea în viaţa de zi cu zi a unui cod moral ce are la bază trei principii fundamentale - Adevăr, Compasiune şi Toleranţă. După ce a început să fie predată public (în anul 1992), Falun Dafa a devenit rapid o mişcare de masă în China, fiind îmbrăţişată şi apreciată de aproape o sută de milioane de oameni, mai mulţi decât numărul membrilor Partidului Comunist Chinez. Acest lucru a pus-o pe "radarul" dictatorului Chinei care, nemulţumit de popularitatea ei, a declanşat o brutală campanie naţională de eradicare a practicii. Iar campania de eradicare a fost transformată în scurt timp într-una de exterminare...
Aşa cum cercetări independente aveau să dovedească ulterior, regimul comunist de la Beijing a transformat practicanţii persecutaţi într-o bancă vie de organe. Practic, odată "internaţi" forţat în lagăre de muncă sau închisori, practicanţilor li se fac analize de sânge şi ajung într-o bază de date. Iar apoi, când un pacient care are nevoie de un transplant plăteşte preţul cerut de spitalele chineze de stat, un aderent Falun Gong compatibil este scos din închisoare şi sacrificat. Mai multe informaţii pe acest subiect puteţi accesa aici. În ciuda faptului că a fost şi este persecutată atât de crunt, practica nu a dispărut ci, dimpotrivă, s-a răspândit în întreaga lume.
În anul 2013, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie prin care a avertizat Republica Populară Chineză că practica sa de recoltare de organe forţată este inacceptabilă. În rezoluţia adoptată la Strasbourg, Franţa, PE şi-a exprimat "îngrijorarea profundă faţă de rapoarte persistente şi credibile de recoltare sistematică de organe de către statul chinez de la prizonieri de conştiinţă, ce nu şi-au dat consimţământul, din Republica Populară Chineză, inclusiv de la un număr mare de practicanţi Falun Gong deţinuţi pentru convingeri religioase, precum şi membri ai altor grupuri minoritare etnice şi religioase". În 2016, PE a adoptat o nouă rezoluţie, declaraţia 0048/2016 care condamnă recoltarea de organe de la prizonierii de conştiinţă din China, document care cere Comisiei Europene să implementeze rezoluţia adoptată de Parlamentul European la 12 decembrie 2013.
Tot în anul 2016, Camera Reprezentanţilor din Congresul american a adoptat, de asemenea, în unanimitate o rezoluţie prin care a condamnat recoltarea forţată de organe de la practicanţii Falun Gong şi de la alţi prizonieri de conştiinţă din China. Rezoluţia 343 cerea ca guvernul chinez să pună capăt imediat practicii de recoltare forţată de organe şi să oprească persecuţia împotriva Falun Gong, şi făcea apel la Departamentul de Stat al SUA să ofere o analiză mai detaliată a subiectului în raportul său anual privind drepturile omului.
Creştinii au simţit şi ei pe propria piele ce înseamnă modelul comunist chinez. Ei nu sunt o ţintă a exterminării, precum practicanţii Falun Gong, dar se confruntă şi ei cu diverse forme de persecuţi, căci în China comunistă, practicarea unei credinţe, tipărirea sau chiar citirea cărţilor religioase poate duce la pedepse cu închisoarea sau abuzuri.
De-a lungul timpului, autorităţile comuniste au ordonat demolarea unor biserici sau înlăturarea crucilor de pe ele. Astfel, în 2018 de exemplu, creştinii chinezi au asistat neputincioşi la demontarea simbolurilor religioase de pe biserici şi înlocuirea lor cu portrete ale preşedintelui ţării, Xi Jinping, şi a fostului dictator comunist Mao Zedong.
Imagini video cu cruci cuprinse de flăcări au fost postate pe Internet, în contextul înăspririi controlului de către statul comunist chinez asupra activităţilor bisericeşti în întreaga ţară. De asemenea, există rapoarte privind confiscarea şi arderea Bibliilor, potrivit Express.co.uk.
Pe scurt, numeroase rapoarte indică faptul că autorităţile subordonate regimului comunist ii hărţuiesc pe creştini, închid bisericile sau chiar îi întemniţează pe misionarii creştini, interzic adunările cu scop religios etc. De altfel, dintr-un raport publicat în 2021 de Open Doors Internaţional, o reţea mondială de ONG-uri creştine non-profit, reiese faptul că, în 2020, China a fost de departe ţara cu numărul cel mai mare de biserici atacate, chiar dacă în scădere (3.088 în 2020 şi 5.576 în 2019).
Minciună
"Modelul" spre care privesc cu admiraţie 30% dintre români este cel căruia i se datorează milioane de morţi şi de îmbolnăviri. Unii dintre cei ce au trecut prin îmbolnăvirea de covid au suferit de forme grave şi/sau au rămas cu sechele. În plus, pandemia nu a secerat doar vieţi, ci a pus la grea încercare economia ţărilor afectate, multe sectoare de activitate fiind aproape puse la pământ. Boala a generat şomaj şi sărăcie.
Un ultim bilanţ al pandemiei indică faptul că pste 3,9 milioane de persoane au murit şi peste 181 de milioane de oameni s-au îmbolnăvit. Multe dintre aceste decese şi îmbolnăviri ar fi putut probabil să fie prevenite dacă guvernele lumii ar fi aflat în timp util despre apariţia virusului şi contagiozitatea lui. Însă PCC a acţionat în stilul sau consacrat: a ascuns izbucnirea pandemiei permiţând virusului să se răspândească în întreaga lume.
Potrivit informaţiilor apărute în presă, oficialii Partidului au ştiut din luna noiembrie că virusul a apărut la Wuhan, dar au ascuns informaţia. I-au arestat pe cei care au încercat să avertizeze asupra pericolului, acuzându-i că răspândesc „zvonuri” şi au folosit cenzura zbrobitoare a regimului pentru a preveni transmiterea de ştiri de către mass-media şi pentru a şterge orice menţiune pe reţelele de socializare cu privire la epidemia care izbucnea.
Astfel că, în loc să fie stăvilită, epidemiei i s-a permis să se răspândească în tăcere pe întinsul Chinei. Persoanele care ar fi putut fi protejate au devenit victime, în număr mult mai mare decât admite acum Partidul.
La sfârşitul lunii ianuarie au existat rapoarte conform cărora centrele de cremare din Wuhan funcţionau 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână, pentru a face faţă procesării cadavrelor celor omorâţi de epidemie.
Între timp, măsurile luate pentru carantină şi pentru tratarea populaţiei din Wuhan au fost complet inumane. Au fost sudate uşile de la blocuri. Au fost create „spitale” temporare care au servit, de fapt, drept închisori pentru cei care erau suspecţi de infecţie. Blocaţi în aceste locuri fără tratament medical şi alimente, mulţi dintre ei au murit.
PCC a procedat la fel şi în 2003, la izbucnirea virusului SARS, negând realitatea.
