Războiul din Iran şi preţul benzinei la pompă. La ce ne putem aştepta? Economist: "Românii sunt masaţi pe creier"
România nu mai poate suporta, la momentul ăsta, un nou puseu inflaţionist pe filiera energie–combustibil, cum am mai avut în 2022–2023, subliniază profesorul universitar de Economie Cristian Păun. Într-o intervenţie la B1 TV, profesorul a opinat că războiul din Iran este speculat efectiv pentru a creşte preţul combustibililor la pompă mai mult decât ar fi cazul.
Românii sunt "masaţi pe creier", subliniază el, ca să se justifice o nouă creştere a inflaţiei folosindu-se ca pretext războiul din Iran.
Este posibil şi scenariul ca să fim speriaţi că benzina va ajunge la 10 lei litrul pentru ca apoi noi să fim fericiţi că plătim doar 9.50 lei.
Profesorul a reamintit că un procent uriaş din preţul combustibililor (50%) sunt accize şi a avertizat că statul n-ar trebui să încurajeze creşteri ale preţului la carburanţi în ideea că aşa o să încaseze mai mulţi bani la bugetul de stat nu e o idee foarte înţeleaptă.
Redăm dialogul:
Jurnalistă: Aş vrea să vorbim şi despre situaţia cu preţul petrolului, preţul gazelor, pentru că există acest blocaj în Strâmtoarea Ormuz.
Şi aş vrea să vă întreb, domnule profesor: deşi ieri am făcut emisiune şi am vorbit despre asigurările date de guvern că nu o să fie scumpiri, în această dimineaţă deja am văzut 15 bani în plus la litru de motorină şi benzină. Cum se explică asta?
Cristian Păun: Da, noi am mai folosit un război pentru a presa puţin pe preţurile la energie, preţul la combustibil, la carburanţi, mizând oarecum greşit pe strategia: „băi, dacă cresc preţurile, aceste produse sunt foarte mult taxate”. 50% din preţ îl reprezintă taxe. Practic, orice leu în plus la benzină duce la un leu în plus ca taxe în bugetul de stat.
Numai ca o astfel de strategie este pur contabilă şi foarte păguboasă, mai ales că noi venim deja după o perioadă în care inflaţia ne-a cam secătuit buzunarele, iar pe firme le-a pus în nişte situaţii foarte nasoale.
Deci eu cumva recomand ca, în aceste momente, să nu se mai încerce acea situaţie şi să nu existe o relaxare în ceea ce priveşte tendinţa asta de a creşte preţurile folosind ca motiv preţul petrolului.
Pentru că, în preţul ăla de 8 lei, petrolul este cam 2 lei şi un pic. Ori, dacă preţul petrolului ar creşte cu 50% pe piaţa globală, ceea ce e puţin probabil, şi pentru că noi avem jumătate din producţie producţie internă, pentru ce avem noi nevoie, cel puţin într-o primă fază, a spune că preţurile vor exploda în materie de carburanţi şi a încuraja o astfel de situaţie crezând că o să încasezi mai mulţi bani la bugetul de stat nu e o idee foarte înţeleaptă.
Deci statul n-ar trebui cumva să stea pasiv la această tendinţă. Pe de altă parte, nici firmele care vând carburanţi nu o să aibă un succes foarte mare cu treaba asta, pentru că noi deja am redus consumul, am optimizat consumul, loviţi fiind de inflaţie din altă parte.
Mergem mai mult cu mijloacele de transport în comun, folosim poate mai mult mijloacele alternative şi le vom folosi şi mai mult, dacă e cazul.
Deci ideea este că a veni acum ca benzinar şi să spui: „fii atent ce pleaşcă mi-a căzut în mâini — un război care să-mi dea posibilitatea să dublez preţul la benzină şi motorină”.
Nu e o idee inteligentă să faci asta, pentru că, repet, nu prea o să-ţi mai găseşti nici clienţi, pe de o parte.
Pe de altă parte, nu ai de ce să faci asta, având în vedere că preţul petrolului în aşa ceva e până la urmă undeva către o treime, poate chiar mai puţin de o treime, şi că jumătate din petrol e românesc acolo.
Adică e o discuţie complicată. Văd aceste lamentări, le văd, dar ele sunt cumva un fel de discuţie pregătitoare.
Parcă ne masează cineva pe creier: „bă băieţi, o să crească preţurile. Fiţi pregătiţi că o să fie nasol, e război, o să aveţi preţuri mai mari”.
Ce se întâmplă? Se caută iar o explicaţie care nu există pentru o inflaţie cu care să fim loviţi din nou?
Eu înţeleg că trebuie să fie acoperit bugetul de stat şi prin inflaţie, nu doar prin taxe. Şi că taxele deja sunt destul de mari şi e impopular să mai creşti acum taxe.
Şi că e bine acum să plusezi la inflaţie, că inflaţia nu o votează nimeni, nu răspunde nimeni de ea. Şi dacă mai şi, cum să spun eu, baţi câmpii şi masezi pe creier pe români, spunând că nu noi suntem cauza inflaţiei, ci bătălia epică dintre iranieni şi restul lumii — nu e în regulă.
Deci România nu cred că mai poate suporta, la momentul ăsta, un nou puseu inflaţionist pe filiera energie–combustibil, cum am mai avut în 2022–2023. Pentru că intrăm în gard rău de tot cu asemenea strategie.
David Maxim (fost luptător în armata israeliană): Domnule, vă întreb ca profan în ale economiei. Una dintre senzaţiile pe care mi le dau discursurile politice din ultima vreme, care ne ameninţă cu săritul barierei de 10 lei pentru litrul de benzină, mă face să mă gândesc la acea metodă în care ameninţi pe cineva că o să sară de 10 lei şi, pe urmă, dacă o să ajungă doar la 8,50 lei, o să se considere mulţumit şi chiar o să-ţi mulţumească, la mine aşa sună... greşesc oare?
Cristian Păun: Da, e şi asta o strategie. Este o strategie care te pregăteşte pentru o variantă extrem de nasoală, iar după aceea tu te bucuri că de fapt plăteşti 8,50 sau 9 lei, din care jumătate, repet, reprezintă TVA şi accize.
Eu tot timpul glumesc aşa amar când mă duc să alimentez la benzinărie şi spun domnului care vine să mă ajute să pun benzină: „Staţi acolo, că dumneavoastră nu lucraţi pentru benzinărie.
Jumătate din timp lucraţi pentru ANAF, că sunteţi încasatori de taxe”. La pompa asta nu se alimentează cu benzină. Activitatea principală este plata taxelor.
Cu asta se ocupă benzinării şi cei care produc energie electrică, pentru că, din păcate, noi folosim aceste două elemente ca vehicul fiscal.
De ce folosim ca vehicul fiscal aceste două elemente?
1. Pentru că evaziunea se face greu.
2. Pentru că există rigiditate în consum. Adică ce se întâmplă?
Creşte preţul, dar consumul nu scade neapărat, pentru că trebuie să te deplasezi, bunurile trebuie transportate de la producător la consumator.
Nu o să-l trimit pe român să se ducă până în Alba Iulia să-şi cumpere singur laptele sau iaurtul. Există transport, există distribuţie.
Există rigiditate în consum. Şi atunci statul îşi freacă mâinile de bucurie şi spune: „Bă, fii atent, cresc preţurile”. Mai ales că la energie şi gaz, preţurile sunt reglementate. Producătorul de energie şi de gaz în România este, în marea lui majoritate, statul.
Deci statul produce, statul distribuie. Şi atunci apare situaţia: „Bă băieţi, de la compania românească de stat de gaz, ia creşteţi voi preţul gazului”. Românii o să se vaiete, dar voi spuneţi că e război, că e Ormuz, că sunt strâmtori.
Românul plăteşte dublu la gaz, liberalizăm piaţa gazului, care e o anomalie, pentru că liberalizăm o piaţă unde producătorul este statul.
Dar se spune că e liberalizare. Şi apoi românul plăteşte, plăteşte că e război, eventual mai compensăm pe aici, pe acolo, mai subvenţionăm.
Jurnalistă: Domnule Păun, voiam să vă întreb un lucru. În situaţia în care, ca scenariu, vom avea o criză. În mod normal, Guvernul ar trebui să apeleze la aceste rezerve cu care se laudă până când trece perioada asta dificilă şi apoi preţurile revin? Sau care va fi abordarea? Lăsăm rezervele acolo neatinse şi noi cumpărăm scump sau cum?
Cristian Păun: Repet, noi aducem petrol în principal din Azerbaijan, exportăm foarte mult produse petroliere, deci noi producem în momentul de faţă benzină şi motorină mult mai mult decât consumăm. Pe plan interne, suntem exportatori, rafinăm şi exportăm.
Deci noi, deocamdată, pentru consumul intern, eu cred că putem să ne limităm la ce avem din resursele noastre naturale, din rezerve, şi de ce nu să mai aducem din Azerbaijan ce ne mai trebuie, adică, de acolo aducem, nu e chiar apropiată de zona de conflict.
Dar eu vă spun, până când să luăm nişte măsuri să se vadă la noi o mică sincopă pentru partea de intern, eu vă spun că acolo vor fi plasate cel puţin două portavioane crucişătoare şi alte cele, adică o flotă întreagă, inclusiv de nave europene, care vor face un baraj de foc extrem de eficient împotriva oricui va încerca să arunce cu ceva.
Deja iranienii, aproape toată capacitatea lor de a lansa rachete este anihilată. Adică, ce-s nebunii israelienii sau americanii să-i laşe pe ăştia să le lanse...?
Rachetele lor au vreo câteva tone, rachetele alea şmechere, care sunt foarte puternice, au câteva tone.
Pe alea nu le poţi lansa de pe umăr. Pe alea trebuie să le lansezi de pe nişte rampe, rampele alea nu prea le mai au.
Ei au rămas acum cu stocul de rachete şi n-au de pe ce să le lanseze. Că n-au lansatoare mobile.
