Putin, 'Machiavelli de la Kremlin', a dus Rusia la catastrofă (presă)

Cu numai câteva luni în urmă, era la modă să-l califici pe Vladimir Putin drept un strateg genial. Forţele de dreapta americane au comparat fermitatea lui cu aparenta slăbiciune a propriului lor preşedinte. Cât de nepotrivită este această logică acum, după ce, în estul separatist al Ucrainei, a fost doborât avionul companiei Malaysia Airlines, notează cotidianul Financial Times (FT), preluat de Inopressa.ru.

Rusia, se pare, le livra separatiştilor ucraineni rachete, iar acest lucru nu este doar amoral. O astfel de politică nu se mai potriveşte cu ideea că Putin este un strateg ideal. Dimpotrivă, el compare acum ca un împătimit iraţional al jocurilor de hazard, a cărui politică paranoică şi cinică duce Rusia la izolare economică şi politică.

La ora actuală, autorităţile ruse s-au pomenit în faţa unei alegeri extrem de dificile. Dacă ele vor decide să colaboreze cu ancheta internaţională, rezultatele vor fi, probabil, extrem de împovărătoare. Însă, dacă ele vor împiedica ancheta, se vor ascunde în spatele unor teorii ale conspiraţiei sau chiar vor trimite trupe în estul Ucrainei, acest lucru va provoca o opoziţie internaţională şi mai intensă. În afară de sancţiunile economice, la orizont se întrezăreşte şi izolarea geopolitică, subliniază cotidianul britanic.

Astfel, după cum constată FT, 'mini-Machiavelli nu a reuşit să ţină în mâini sforile teatrului său de păpuşi'. Însă, potrivit publicaţiei britanice citate, eroarea lui Putin nu constă doar în faptul că el le-a oferit, în mod iresponsabil, separatiştilor posibilitatea de a trage în avioanele care-i survolează. Această gravă eroare îşi are rădăcinile cel puţin în alte patru soluţii politice neinspirate.

Mai exact, în reacţia neadecvată la încercările Ucrainei de a se apropia de Occident, în aspiraţia de provoca revolte în Ucraina, în manipularea opiniei publice ruseşti printr-o propagandă naţionalistă tot mai brutală, într-o subapreciere constantă a reacţiei Occidentului, enumeră FT.

În afară de aceasta, lăsându-se atras într-o confruntare distructivă şi inutilă cu Occidentul, Putin a încercat să soluţioneze o falsă problemă: cu toată paranoia Moscovei în legătură cu Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), adevărata provocare strategică la adresa Rusiei o constituie, de fapt, ascensiunea Chinei.

Există pericolul ca Putin să nu găsească alt mijloc de a-şi masca eşecurile repetate decât continuând să alimenteze atmosfera de criză, creând o prorocire autorealizabilă, în conformitate cu care Rusia se pomeneşte faţă în faţa cu un Occident tot mai ostil. O asemenea politică este periculoasă pentru pace, însă cel mai mare pericol ea îl reprezintă pentru Rusia însăşi.