Puterea din spatele puterii în regimul chinez

Telenovelele, cu poveştile lor lungi şi intrigile lor complicate, sunt foarte populare în China. Mulţi bloggeri chinezi glumesc pe Internet că cea mai lungă, dar şi cea mai plictisitoare telenovelă din China sunt Ştirile de seară ale televiziunii oficiale CCTV. La fiecare zece ani, protagoniştii pe termen lung, în acest caz membrii Biroului Politic al Comitetului Permanent al PCC, trebuie înlocuiţi. Ca într-o telenovelă adevărată, schimbarea persoanelor aflate la conducere este urmărită cu mare atenţie de publicul său.

Ratingurile de audienţă ale ştirilor de seară au fost în creştere de la începutul lunii martie. Această creştere a fost deosebit de importantă de când fostul şef de partid din Chongqing, Bo Xilai, a fost demis din postul său. "Spectatorii aşteaptă cu nerăbdare ştirile de seară, pentru a vedea care dintre liderii de partid de rang înalt apar la televizor şi care nu", a comentat un blogger chinez pe portalul de ştiri Sina.

De fapt, ştirile de seară ale CCTV, rigid structurate şi incluzând poveşti plictisitoare despre activităţile liderilor chinezi, relevă o mare parte a luptei politice din spatele scenei. Pe 9 martie, de exemplu, municipalitatea Chongqing a invitat, în mod neaşteptat, reprezentanţii mass-media la o conferinţă de presă. Apoi, şeful de partid din Chongqing, Bo Xilai, a luat pentru prima dată o poziţie faţă de fostul său şef de poliţie, Wang Lijun. Wang a căutat refugiu la Consulatul american din Chengdu pe 6 februarie, aparent temându-se că Bo Xilai vrea să-l reducă la tăcere.

Bo a profitat de această ocazie în faţa camerelor de filmat şi şi-a arăta alianţa sa cu un organ politic puternic din China. El a declarat că succesul luptei împotriva criminalităţii şi corupţiei din Chongqing a fost un rezultat al cooperării între forţele de poliţie, procuratură, tribunale, judecătorii şi Departamentul de Securitate Statală, aflate sub conducerea Comitetului pentru Afaceri Politice şi Legislative (CAPL).

Dezvăluirea lui Bo Xilai relevă faptul că CAPL deţine o putere imensă. Organizaţia se află deasupra urmăririi penale, instanţelor judecătoreşti şi poliţiei secrete, controlând 1,5 milioane de membri ai puternicei Poliţii Armate şi o armată de 1,7 milioane de poliţişti obişnuiţi. Aceasta este condusă de Zhou Yongkang, membru al Biroului Politic al Comitetului Permanent al PCC şi un confident apropiat al fostului lider Jiang Zemin.

Analizând organizarea CAPL, se poate observa nivelul autorităţii sale asupra ţării şi cât de departe de independenţă este cu adevărat sistemul de justiţie din China. Împreună cu ministrul securităţii publice, Meng Jianzhu, care este secretar adjunct al Comitetului, printre ceilalţi membri se numără preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Procurorul General, ministrul Securităţii de Stat, ministrul Justiţiei şi comandantul Poliţiei Armate. În frunte se află Zhou Yongkang, de asemenea cunoscut sub numele de "ţarul serviciilor secrete" din China.

Manipulatorul Jiang Zemin

Lumea exterioară a acordat până în prezent foarte puţină atenţie CAPL, organul partidului. Acesta a fost fondat prima dată în 1980, dar s-a dizolvat opt ani mai târziu. În 1990 a fost creat din nou, în urma masacrului din Piaţa Tiananmen din 4 iunie 1989. În acel moment, PCC a simţit nevoia înăspririi controlului asupra ţării. Odată cu înfiinţarea de filiale în fiecare judeţ, provincie şi chiar regiune, Comitetul a devenit un aparat interprovincial. Una din sarcinile sale principale este asigurarea securităţii şi stabilităţii regimului monopartit în China.

Pe 20 iulie 1999, fostul preşedinte al Chinei, Jiang Zemin, a lansat o persecuţie brutală împotriva mişcării spirituale Falun Gong. În acel moment, practicanţii Falun Gong numărau zeci de milioane, iar numărul tot mai mare a trezit pizma şi teama lui Jiang. În scopul acestei persecuţii, a fost înfiinţat dezonorantul Birou 610, în strânsă colaborare cu CAPL.

De la începutul persecuţiei împotriva Falun Gong, CAPL a fost condusă ca o firmă privată de catre Jiang, care s-a asigurat că această maşină de ucis era dotată cu resurse financiare ample. Puterea Comitetului a crescut de la o zi la alta în ultimii 12 ani. În 2002, când Jiang Zemin a atins limita de vârstă de 68 de ani, care l-a obligat să părăsească scena politică, condiţia sa pentru a se retrage a fost ca Luo Gan, în vârstă de 67 de ani şi şeful de atunci al Comitetului, să obţină un loc în Biroul Politic al Comitetului Permanent al PCC, organul principal de conducere în cadrul PCC. În 2007, Luo Gan a fost înlocuit cu Zhou Yongkang, fostul ministru pentru siguranţa publică.

CAPL a atins astfel cel mai înalt nivel politic din China, câştigând titlul de "sediul nr.2 al partidului". Acesta reprezintă principalul concurent pentru puterea actualului preşedinte Hu Jintao şi premierului Wen Jiabao.

Sfârşitul primului episod, începutul celui de-al doilea

Datorită poziţiei sale în cadrul puterii, poziţia principală din interiorul Comitetului este intens contestată. Doar cu câteva luni în urmă, Bo Xilai era considerat succesorul lui Zhou Yongkang. Din cauza căderii sale rapide în dizgraţie pe scena politică a Chinei, primul episod din telenovela politică s-a încheiat în acest an.

Al doilea episod a început cu un curs de instruire pentru cei 3.300 de preşedinţi ai diferitelor ramuri ale CAPL, convocat de preşedintele Hu Jintao la scurt timp după demiterea de Bo Xilai. Cursul de instruire a început pe 26 martie, în timpul vizitei lui Hu Jintao la summit-ul nuclear din Coreea de Sud. Acest pas pare conceput ca o măsură de siguranţă pentru Hu Jintao, care încearcă să controleze baza structurii de putere a lui Zhou Yongkang.

Cărţile vor fi amestecate din nou înainte de viitoarea schimbare a conducerii chineze, în octombrie. Următorul episod din telenovela politică din China este de aşteptat să conţină rezultate mai incitante. The Epoch Times va raporta ce va urma.

Reveniţi pe categoria În Focus „Regimul chinez în criză” pentru a citi colecţia de articole ale The Epoch Times despre regimul chinez în situaţii de criză. Politica din interiorul PCC reprezintă o provocare în modul de a înţelege China actuală, chiar şi pentru observatorii ei veterani. Aici încercăm să oferim cititorilor contextul necesar pentru a înţelege situaţia.