PSD: Eterna alba-neagra

Când Sebastian Ghiţă afirma, vineri seara, că PSD nu a ştiut că prezenţa la vot va fi atât de mare în România şi în străinătate la alegerile din 2 şi 16 noiembrie, minţea, cel puţin parţial.

Toată ţara ştia că prezenţa fusese mare pe 2 noiembrie. Cum toată ţara comenta acest lucru şi în presă şi pe Facebook, devenise clar, pentru toată ţara, că trebuia făcut ceva, chiar dacă PSD-ului nu îi convenea să audă de voturile celor plecaţi afară.

Aceşti oameni nu mai suportă demagogie de nivelul celei din politica românească pentru simplul motiv că s-au dezobişnuit de atâta mocirlă stând afară. Antena3 nu prea bate în Europa, unde oamenii sunt obişnuiţi cu alte mentalităţi. Hoţie şi minciună sunt peste tot, dar manipulările grosolane de adevăr cu care suntem bombardaţi zi de zi, noi cei din România, acolo nu prea bat.

PSD a ales, din lipsa de imaginaţie a liderilor săi, să facă nimic. Au mizat pe ministerul propagandei, negând evidenţa (care s-a răzbunat ca de obicei), umilind oamenii până la limită. Au fost luaţi prin surprindere, poate, dar te-ai fi aşteptat din partea lor la o reacţie ceva mai deşteaptă decât alba-neagra cu miniştrii de externe între cele două scrutine.

„Nu am fost răi, am fost fraieri. Habar nu am avut că oamenii ăia sunt interesaţi de România şi votează”, ne-a dezvăluit deputatul PSD.

„N-am ştiut că mai existaţi pentru noi” spune, de fapt mesajul lui Ghiţă. Vorbele ar trebui poate să ţină loc de scuză, dar sunt la fel de arogante prin nesinceritatea lor.

Din punctul de vedere al unui politician, fraza denotă o obtuzitate nepermisă – care, de altfel, a şi fost sancţionată. A-ţi închipui că milioanele de oameni au plecat din România de nebuni este o prostie. Au plecat de disperare. Au lăsat în urmă soţi sau soţii, case în paragină, bătrâni în spitale şi copii prin şcoli. Umilinţele pe care le-au mâncat ani de zile din partea clasei politice (în mare parte exact guvernele PSD, scurse sub Ion Iliescu) nu pot fi uitate, căci au generat imensa suferinţă a exilului. Peste ele s-au aşezat altele – generate de transhumanţa pribegiei.

Asta este alt motiv pentru care diaspora nu va înghiţi prea curând PSD-ul. Ce-i drept, o beizadea de bani gata, trăită la umbra marilor tunuri economice date României nu are cum să înţeleagă situaţia acestor oameni, şi nici dramele lor.

În afară de vodevilul cu demisiile şi excluderile din partid, mare lucru nu pare să se întâmple cu această adunătură cunoscută sub numele de PSD. A jucat alba-neagra cu urnele din Europa la alegeri, acum joacă alba-neagra cu vinovaţiii din PSD.

Cei de la conducerea sa sunt clonaţi după chipul şi asemănarea oligarhilor de pretutindeni. Aroganţi, fără empatie pentru oameni, fără o minimă cunoaştere a dramelor care macină poporul pe care-l sug de resurse. Maşini de făcut bani, de ocolit legile şi cam atât.

Mai patetici decât ei suntem doar noi, victimele lor, cei cărora nu ne-a mai rămas decât speranţa, iraţională, pe care nu ştim unde s-o mai investim. Asta ne face să ne agăţăm disperaţi de orice propulsat proaspăt într-ale politicii, pe care ni-l vântură pe la nas, la nesfârşit, sistemul.