Principala ameninţare la adresa securităţii României. "Ne putem trezi cu oamenii ruşilor la conducerea României în 3-4 săptămâni"

"Eu mai succint de atât nu prea ştiu cum pot explica, decât dacă fac un desen. Dar la desen nu mă pricep în timp ce despre politică, relaţii internaţionale şi mecanismele prin care se exercită puterea în România chiar ştiu vreo 2-3 lucruri", a afirmat fostul deputat Tudor Benga, care a pus pe masă analiza de mai jos.

Analiza lui Tudor Benga

Bun, hai să lămurim câteva lucruri scurt fiindcă e limpede că două schimbări fundamentale de paradigmă nu sunt încă suficient de clare pentru o grămadă de oameni iar ele afectează major şi poziţia României în lume şi dinamica noastră politică internă.

Prima este că episodul Groenlanda a schimbat fundamental şi, cred eu, iremediabil relaţia transatlantică. Ştiu că sună dramatic dar e cât se poate de real. Episodul Groenlanda a fost cea mai gravă ruptură de încredere dintre europeni şi americani din ultimii 80 de ani şi în opinia mea nu va mai putea fi reparată niciodată. E ca într-o relaţie, dacă a apucat să ridice şi doar o dată mâna la tine, e doar o chestiune de timp până când o va ridica şi a doua oară.

De altfel americanii înşişi, cu republicani cu tot, şi-au şi dat seama cât de gravă e transgresiunea, şi aia a şi oprit lucrurile din escaladare, dar era deja prea târziu, răul a fost făcut şi nu va mai putea fi reparat. Iar asta eu o spun din perspectiva unuia care şi-a petrecut anii cei mai formativi în America, care are jumătate de familie în America, care rămâne profund ataşat de ţara aia şi care crede în capacitatea ei de a îşi corecta în timp derapajele politice.

Dar care înţelege totodată foarte bine că din 17 ianuarie 2026 totul s-a schimbat şi că noi europenii trebuie să fim nebuni să ne mai încredem necondiţionat în americani şi că din ziua aia prioritatea zero a oricărui lider de stat european responsabil este să ne putem asigura securitatea cât mai curând de unii singuri, chestie care nu va nici simplă nici rapidă dar care este perfect realizabilă şi oricum altă cale nu există.

A doua chestiune fundamentală care nu cred că e înţeleasă suficient este că principala ameninţare la adresa securităţii României în clipa asta este fix dinamica noastră politică internă. Mai exact faptul că România nu mai este de facto o democraţie adevărată ci un regim hibrid şi că România este într-un real pericol ca dintr-o singură eroare politică la vârful statului să se trezească complet scoasă de pe şinele pe care a muncit două generaţii să se aşeze după ieşirea din comunism. Din nou, ştiu că sună dramatic, dar fix aşa e.

Şi mulţi dintre voi până în decembrie 2024 nu m-aţi crezut absolut deloc deşi avertizam de mai bine de 5 ani despre pericolul imploziei democratice a României. Rusia este de departe cea mai mare ameninţare externă la adresa României, însă câtă vreme Ucraina stă în picioare Rusia nu are instrumentele cu care să poată altera fizic realitatea României. Pe scurt sunt ani de zile până când ne-am putea trezi cu tancuri ruseşti pe teritoriu românesc. Dar ne putem trezi cu oamenii ruşilor la conducerea României în 3-4 săptămâni.

Iar acestor două realităţi simple şi vizibile despre securitatea Europei în general respectiv a României în particular li se mai adaugă un element care este mult mai puţin la vedere dar care accentuează major debandada din interiorul ţării: ancorarea noastră în Occident s-a realizat în contextul de securitate post 9/11 şi cu aportul major al structurilor de forţă care s-au cuplat la mecanismele militare şi de informaţii occidentale. Aderarea la NATO şi la UE au consfinţit tranziţia României din spaţiul oriental în spaţiul occidental iar asta nu s-ar fi putut realiza fără eforturile a zeci de mii de români din Bosnia şi Kosovo până în Irak şi Afganistan.

Problemă însă este că din curelele de transmisie ale acestui angrenaj a rezultat şi un mecanism paralel de exercitare a puterii unde cei care controlau conexiunea directă cu Washingtonul controlau şi mersul informal al puterii la Bucureşti indiferent de preferinţele reale ale electoratului. E şi motivul pentru care un partid care de 18 ani n-a mai trecut pe barba lui de 26% din voturi continuă să fie de fapt principalul broker de putere al României, e şi motivul pentru care bătălia pe el este efectiv pe viaţă şi pe moarte. Şi e şi motivul pentru care schimbarea enormă de paradigmă în relaţia Europa - America creează un haos teribil la Bucureşti fiindcă manetele tradiţionale ale puterii informale tocmai au fost reaşezate dramatic pe panoul de control.

Fără înţelegerea acestor trei elemente din angrenaj, schimbarea de paradigmă în securitatea Europei, ameninţarea principală de securitate a României, şi mecanismul de exercitare a puterii informale în statul român, e foarte dificil să înţelegi ce ni se întâmplă de fapt zilele astea. Iar cine prioritizează paşii de dans plecând de la relativa vulnerabilitate a României în contextul ameninţării generale la adresa Europei (punctul 1, pe logica noi nu ne permitem ce-şi permit ceilalţi europeni) înaintea ameninţării particulare la adresa României (punctul 2) pune în opinia mea căruţa înaintea cailor şi, cel mai probabil, o face din motive de presiune dinspre gripajul intern pe puterea informală (punctul 3). Şi face, în opinia mea, o eroare importantă de analiza, fiindcă cel mai probabil subestimează prăpastia de încredere care s-a căscat între Europa şi America pe 17 ianuarie şi implicit iureşul de consecinţe pe termen lung pe care momentul ăla l-a pus în mişcare.

Sper să mă înşel şi sper să existe un grand plan la vârful statului român pe care nu îl văd eu, dar sentimentul meu nu-i optimist deloc. Şi tare mi-e ca în clasicul stil românesc iar ne concentrăm exclusiv pe termen scurt şi ne expunem la un mare ofsaid pe termen lung, taman când avem mai mare nevoie ca oricând de gândire şi acţiune pe termen lung.