Portretul robot al şomerului spaniol: andaluz şi fără loc de muncă de un an şi jumătate
alte articole
Portretul robot al şomerului spaniol este bărbat necăsătorit, cu studii medii şi provenit din sectorul hotelier sau al construcţiilor. Şomajul a devenit o boală cronică pentru mulţi spanioli, chiar ireversibilă pentru cei pe care biciul crizei i-a lovit la o vârstă avansată, notează vineri ziarul El Pais. Dacă toţi şomerii s-ar strânge într-un singur şir, cei care caută de peste un an un loc de muncă ar ocupa jumătate din rând: circa 3 din 6 milioane sunt consideraţi şomeri de lungă durată, potrivit datelor Sondajului asupra Populaţiei Active (EPA).
Profilul cel mai frecvent al şomerului spaniol este andaluz (1,4 milioane de şomeri) şi bărbat (3,3 din 6,2 milioane). Rata şomajului la femei este cu o zecime mai mică: 27,6% faţă de 26,7% la bărbaţi. A doua categorie cea mai afectată de şomaj este cea a persoanelor lipsite de experienţă, începătorii, care îşi caută prima dată un loc de muncă: 487.000 de persoane au căutat să se angajeze în primul trimestru al anului (cu 10.000 mai puţin decât în decembrie), o cifră care adaugată celei precedente indică o concluzie îngrijorătoare: 3,3 milioane de persoane fac parte din acest 'apartheid' al muncii. Şomajul generează şomaj. Situaţia şomajului generează inerţii perverse: cu cât cineva petrece mai mult timp în şomaj, cu atât îşi găseşte mai greu un loc de muncă, iar lipsa de experienţă este un inconvenient pentru a găsi de lucru, exceptând cazurile în care firmele aleg să mizeze pe un începător.
Între spaniolii care se plasează în perioada de sub un an în şomaj se află cei din domeniul hotelier şi care au reprezentat colectivul cel mai numeros în primul trimestru al anului, în faţa sectorului construcţiilor: chelneri, bucătari, recepţioneri şi directori de hotel au însumat 406.300 de persoane în primul trimestru, cu 50.000 mai mulţi, decât la sfârşitul anului 2012 şi care au reprezentat, pentru prima dată din al doilea trimestru al anului 2011, o masă de şomeri mai mare decât a celor din construcţii. Datele sunt negative, în pofida impactului benefic al campaniei turistice înaintea Sărbătorilor de Paşti. Sectorul hotelurilor şi restaurantelor s-a plasat înaintea construcţiilor şi ca număr de locuri de muncă desfiinţate. În construcţii, de exemplu, multe locuri de muncă au început să dispară odată cu începerea crizei, în 2008.
Cei cu vârste de 30 de ani formează categoria cu cel mai mare număr de şomeri: 895.900 au vârste între 30 şi 34 de ani şi constituie grupul cel mai numeros, urmat îndeaproape de cei între 25 şi 29 de ani care însumează 880.000 şi de cei cu vârste între 35 şi 39 de ani care reprezintă 853.000. 'Factorul vârstă' explică de ce există mai mulţi şomeri burlaci decât căsătoriţi (2,8 faţă de 2,6 milioane). Iar între cei mai mici de 29 de ani, totalul şomerilor se cifrează la 1,8 milioane fără a-i mai socoti pe tinerii care au plecat din Spania în căutarea unui loc de muncă în altă ţară.
Deşi incidenţa şomajului scade cu cât este mai mare nivelul de pregătire, criza nu a iertat nicio categorie în funcţie de nivelul studiilor. În cifre absolute, categoria cu cei mai mulţi şomeri este reprezentată de cei cu studii secundare de primul nivel (ar trebui să fie obligatorii până la 16 ani) care însumează la 2,2 milioane, urmaţi de cei cu studii secundare de gradul doi (1,4 milioane). Este o cifră care arată cât de mulţi tineri care şi-au abandonat studiile din cauza boom-ului construcţiilor au rămas acum de izbelişte.