Pirarucú, peşte ce atinge 3 m lungime, salvat de la dispariţie în bazinul Amazonului

Colaborarea populaţiilor locale în implementarea programelor de pescuit durabil este esenţială pentru supravieţuirea a mii de specii din mări, lacuri şi râuri din întreaga lume.

În cazul Amazonului, unul dintre cele mai notabile exemple are ca protagonist peştele pirarucú (sau paiche), denumirea ştiinţifică Arapaima gigas.

Cu câţiva ani în urmă, această specie, al doilea cel mai mare peşte de apă dulce din lume - depăşit doar de sturionul beluga - era în pericol de dispariţie în diverse zone din bazinul Amazonului, din cauza pescuitului excesiv. Programele de pescuit controlate, cu interdicţii care facilitează reproducerea supravegheată de echipe ştiinţifice, au permis acestei specii să devină acum parte a meniurilor în multe restaurante.

Proiectul de pescuit durabil de pirarucú a fost lansat în urmă cu 20 de ani. De atunci, populaţia acestor peşti uriaşi a crescut de la aproximativ 2.500 în 1999 la peste 190.000 la recensământul anului trecut.

Participarea comunităţilor indigene a fost cheia. „Fără ei, nu ar mai fi rămas niciunul”, afirmă pentru AFP bucătarul şef al modernului Brasserie Rosario din Rio de Janeiro, Frederic Monnier. Totodată, Jessica Trindade, bucătarul şef la Chez Claude menţionează că „ceea ce fac localnicii pentru Amazon nu are preţ”.

Servit cu un amestec de făină de cassava prăjită şi nuci care provin direct din bazinul Amazonului, pirarucú încântă clienţii restaurantelor care au recuperat această mâncare tradiţională. Gustul este asemănător cu cel al altor peşti albi de apă sărată, precum Pollachius pollachius (Atlantic sau European pollock) sau Gadus morhua (codul de Atlantic, cunoscut şi ca morun atlantic), afirmă specialiştii.

Pescuitul este foarte strict

Pirarucú a fost salvat datorită unui program de pescuit durabil, care a stabilit norme stricte - se poate pescui doar din iulie până în noiembrie - şi au fost create zone de rezervă. Acum, proiectul culinar Taste of the Amazon contribuie la îmbunătăţirea cunoştinţelor şi a relaţiilor de afaceri dintre pescarii locali şi restaurantele specializate.

Adevaldo Dias, oficial ASPROC, instituţia care gestionează pescuitul durabil de pirarucú, a fost plăcut surprins de entuziasmul cu care bucătarii au participat la proiect.

"Am fost surprins de angajamentul şi de înţelegerea lor că acest peşte este foarte preţios pentru Amazon şi de necesitatea de a plăti pescarii în mod corespunzător", a afirmat Dias pentru AFP. Datorită ASPROC, pescarii care furnizează pirarucú restaurantelor, se asigură că se respectă programele de pescuit durabil şi primesc preţuri peste cele folosite pe piaţa necontrolată.

"Pescuitul durabil ajută la păstrarea mediului şi la consolidarea autonomiei şi identităţii clare a comunităţilor tradiţionale", a menţionat Felipe Rossoni, reprezentantul Operation Native Amazon.

Pirarucú se protejează singur de piranha

Pe lângă proiectul de pescuit durabil, recent pirarucú a fost obiectul unui studiu ştiinţific, publicat în revista Matter, în care se arată forţa şi rezistenţa solzilor acestui peşte gigant.

Arapaima gigas are solzi sub formă de armuri flexibile care le facilitează protecţia împotriva atacului prădătorilor, cum ar fi piranha, notează studiul condus de experţi de la Universitatea din California.

Solzii lor au un strat interior rezistent legat cu colagen de stratul exterior mineralizat, la fel ca vestele rezistente la gloanţe care sunt alcătuite din mai multe straturi de benzi flexibile intercalate între straturile de plastic dur, explică autorii studiului.

Materialele umane rezistente la gloanţe sunt unite folosind un al treilea material adeziv, în timp ce solzii de pirarucú se unesc la nivel atomic: cresc împreună, ţesându-se într-o singură bucată solidă.

Există şi alţi peşti care folosesc colagenul în mod asemănător cu cel al Arapaima gigas, dar straturile de colagen din solzii acestei specii amazoniene sunt mai groase decât ale altor specii de peşti.

Articol ştiinţific de referinţă: Arapaima Fish Scale: One of the Toughest Flexible Biological Materials. Wen Yang, Haocheng Quan, Marc A. Meyers, Robert O. Ritchie, Matter. October 16, 2019 DOI:https://doi.org/10.1016/j.matt.2019.09.014