De ce etnia Bajau rezistă în apnee pentru mult timp şi în mod natural (video)
alte articole
Cât timp poate sta un om sub apă fără a ieşi la suprafaţă? Şi cât de mult poate rezista fără să respire? Bajau, unul dintre ultimele triburi maritime nomade din lume, a dezvoltat o capacitate incredibilă care pare a fi o super-evoluţie umană.
Se spune că ei învaţă să înoate înainte să meargă, că îşi sparg timpanele pentru a se scufunda în adâncurile mării pentru mult timp şi că îşi petrec viaţa trăind între bărci şi apă în căutare de perle, corali şi peşti.
De mai bine de 1.000 de ani, membrii acestui trib străbat mările din sudul Asiei în bărci confecţionate de ei şi prind peştii prin scufundări libere înarmaţi doar cu harpoane. Trăiesc în regiunea Triunghiul de Corali, o regiune din Asia de Sud-Est, între Indonezia, Malaezia, Papua Noua Guinee, Filipine, Insulele Solomon şi Timor-Leste.
Bajau sunt renumiţi în special pentru capacitatea lor de a rezista sub apă fără să respire, timp de 13 minute, şi se scufundă la adâncimi de până la 70 de metri, cu nimic altceva decât o pereche de ochelari de lemn şi un set de greutăţi.
Potrivit unui studiu publicat în Cell, aceste competenţe ar fi posibile datorită faptului că Bajau au dezvoltat o splină neobişnuit de mare doar pentru a perfecţiona această tehnică, un exemplu rar de selecţie naturală la oamenii moderni.
„Oamenii sunt o specie deosebit de flexibilă”, a explicat Melissa Ilardo, autorul principal al cercetării. „Ne putem adapta la diferite medii extreme schimbându-ne pur şi simplu stilul de viaţă sau comportamentul, aşa că nu eram siguri că am fi găsit o justificare genetică pentru această abilitate. Dar ne-am dat seama că acest lucru ar putea fi posibil atunci când am observat că atât Bajau care se scufundă cât şi cei care nu o fac au spline mai mari în comparaţie, de exemplu, cu Saluan, o populaţie care trăieşte în apropiere, dar care nu practică scufundări în apnee.”
Dar cum influenţează dimensiunea splinei capacitatea de a înota în apnee? Trebuie luat în considerare rolul jucat de acest organ atunci când suntem sub apă şi ne ţinem respiraţia: în aceste condiţii, ritmul nostru cardiac scade şi vasele de sânge de la nivelul picioarelor şi al braţelor se comprimă. În schimb, splina reacţionează contractându-se, eliberând globule roşii oxigenate şi redistribuind oxigenul în sânge. Prin urmare, având o splină mai mare înseamnă că se eliberează mai mult oxigen în corpul nostru şi acest lucru ne permite să rămânem sub apă mai mult timp (animale precum focile, de exemplu, au spline mari care le permit să rămână scufundate pentru perioade lungi de timp).
Potrivit cercetătorilor, cauza acestei diferenţe în dimensiune se găseşte în ADN-ul etniei Bajau. Când oamenii de ştiinţă le-au analizat genomul, au identificat 25 de zone foarte diferite de cele ale celor două populaţii cu care a fost comparată, Saluan şi Han. În special, o porţiune a genei PDE10A pare a fi legată de dimensiunea mai mare a splinei lor, chiar şi după ce au fost luaţi în considerare factori cum ar fi vârsta, sexul şi înălţimea (la şoareci, spre exemplu, PDE10A este responsabilă cu reglarea unui hormon tiroidian care controlează dimensiunea splinei).
„Şansele de a găsi dovezi ale unei selecţii naturale specifice unei populaţii erau foarte scăzute”, a concluzionat Ilardo. „Această descoperire deschide multe posibilităţi noi.” Potrivit cercetătorilor, de fapt, rezultatele obţinute pot fi folosite pentru a înţelege mai bine modul în care organismul uman reacţionează la o lipsă de oxigen, un factor important într-o multitudine de contexte medicale, cum ar fi în anumite boli ale tractului respirator sau în timpul operaţiilor chirurgicale.
Articol ştiinţific de referinţă: Cell: Physiological and Genetic Adaptations to Diving in Sea Nomads
