"Pericolul există în fiecare minut" - Ce a anunţat ministrul Apărării după întâlnirea cu şeful NATO
Ministrul Apărării, Radu Miruţă, a atras atenţia la postul B1 TV, după întâlnirea cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, că România îşi consolidează rolul de pilon de securitate la Marea Neagră şi pe flancul estic, prin lansarea a 21 de programe majore de înzestrare şi creşterea bugetului apărării la 2,7% din PIB, subliniind că descurajarea ameninţărilor venite din partea Rusiei rămâne prioritatea strategică a României.
Jurnalistă: Ministrul Apărării a avut o întâlnire cu şeful NATO, Mark Rutte. Interesul mare în România aici este legat de măsura în care Alianţa Nord-Atlantică mai poate fi considerată o umbrelă de securitate reală pentru România. Ce v-a spus secretarul general al NATO pe această temă?
Radu Miruţă: La nivel de discuţii cu 32 de ţări, la nivel în care în fiecare secundă apar alte priorităţi, lucrurile care ţin de avantajul României trebuie verbalizate cu subiect şi predicat, nu lăsate să se înţeleagă, pentru că, din acea zonă „lăsat să se înţeleagă”, fiecare înţelege ceva mai îndepărtat decât şi-ar fi dorit partea adversă. Discuţia a fost una punctuală pentru Marea Neagră, unde noi vrem să fim cap de securitate, şi despre flancul estic, care nu trebuie să aibă focus substanţial doar pe zona de nord, Marea Baltică, ci trebuie o distribuire uniformă a resurselor avute la dispoziţie, de la Marea Baltică până la Marea Neagră, adică pe tot arcul acesta de cerc, nu doar pe un segment intermediar din acest arc de cerc.
Lucrurile, la nivelul ăsta, din câte am observat şi eu, capătă seriozitate nu doar când stai în fotoliu, butonezi telecomanda şi ceri ca cineva să vină să facă în locul tău, ci când arăţi că faci tot ce ţine de tine şi, după ce faci tot ce ţine de tine, într-un parteneriat, îi ceri partenerului sprijin adiţional. România astăzi rulează 21 de proiecte de înarmare – 21 de programe majore de înarmare, care anul trecut nu existau.
România merge cu o diagramă în care arată că, prin aceste proiecte de înzestrare a Armatei Române, dezmorţim 4-5 fabrici din industria naţională de armament. România arată că n-a spus la summitul trecut că îşi asumă creşterea Produsului Intern Brut asociat apărării – şi anul ăsta cerem 2,7%.
Deja, dacă judecăm doar delta asta între ce a fost anul trecut şi ce este acum, sunt nişte lucruri punctuale de aranjat şi de pus pe foaie. Eu, de când am ajuns la Ministerul Apărării, am început să urmăresc efectiv fiecare termen din zona asta, dinspre Ucraina, care, cum are acoperire şi prin ce metodă. Şi este de datoria mea că, dacă înţeleg nişte lucruri, să iau nişte decizii despre maximul pe care îl poate face România, însă potenţialul de care are nevoie România nu se poate atinge peste noapte. Chiar dacă avem în derulare nişte proiecte de înzestrare, nişte capacităţi suplimentare care să crească gradul de siguranţă pe graniţa de est şi la Marea Neagră, nu se întâmplă peste noapte.
Pericolul există în fiecare minut. Deocamdată este controlabil, dar e o chestiune de probabilităţi. Cu cât ai capacităţi mai mari, mai masive, cu atât descurajarea este mai mare. Până când le ai pe ale tale, trebuie să mergi în cadrul în care te afli, respectiv NATO, şi să spui care sunt problemele, ce faci tu pentru a le rezolva şi care e bucata diferită de care ai nevoie pentru ca rezolvarea asta să se întâmple mai repede.
Şi să ştiţi că România capătă credibilitate atunci când arată că face paşi. Pentru că, de fapt, asta e ceea ce lipseşte. De acolo a pornit şi discuţia, duşul rece, de aia, anul trecut, de la conferinţa de la München, Statele Unite către Europa au spus, cumva, să fie un pic suplimentar responsabile de apărarea teritoriului vostru. De data asta, discursul a fost foarte echilibrat şi mie mi s-a părut nu împăciuitor, că nu era neapărat un conflict, şi relaţia asta transatlantică nu s-a îngustat, ci, după discursurile de anul ăsta, s-a lăţit.
Podul ăsta dintre Europa şi America peste Atlantic mai are o bandă în plus pe care se circulă astăzi. Pentru că şi un capăt, şi celălalt au înţeles: unul, că este în avantajul ambelor să existe asta, iar Europa a arătat că face paşi. În toată Europa cresc capacităţile de producţie pentru înzestrarea armatelor ţărilor membre ale Uniunii Europene. Ceea ce e legitim. Cere-i suport Americii atunci când tu faci tot ce ţine de tine, în acelaşi timp demonstrând că faci nişte paşi. Nici America nu poate să spună „îmi iau mâna complet”, pentru că trebuie o perioadă de tranziţie până când paşii pe care îi facem astăzi încep să producă efecte şi nu se întâmplă mâine.
Jurnalistă: Domnule ministru, tocmai ne-a informat preşedintele Nicuşor Dan astăzi că va pleca la acest Consiliu al Păcii în calitate de observator. Dacă va fi nevoie să trimitem trupe, nu ştiu, în Gaza, în Orientul Apropiat, aveţi în vedere, există o deschidere din partea României pe tema aceasta?
Radu Miruţă: Nu s-a pus până acum problema unei astfel de discuţii. Şi discuţiile despre North-Centric, despre concentrarea ţărilor NATO pentru a proteja zona din Groenlanda, sunt unele care se întâmplă cu efortul celor care sunt răspunzători de zona nordică.
Pentru noi, punctul fierbinte este flancul estic. Noi ne concentrăm pentru întărirea flancului estic, pentru că este gardul care este la limita de proprietate a României. Şi, în partea cealaltă, dincolo de Marea Neagră şi dincolo de graniţa cu Ucraina, nu este o ţară prietenă, este o ţară care, în politica de securitate, în analiza de securitate, este în continuare o ameninţare.
Nu se pune problema unui conflict, se pune problema să arătăm că avem nişte capacităţi de apărare care să facă gândurile potenţiale ale altora mai slabe, să descurajezi un potenţial interes pentru a merge mai departe cu agresiunea pe care Rusia o are de patru ani de zile împotriva Ucrainei.
