Pentru unii oameni, "mai puţin înseamnă mai mult"

Ne-am obişnuit să considerăm că este firesc pentru un om să-şi dorească mai mult decât are şi să-şi conducă viaţa sub imperativul nevoii de a acumula. La rândul lor, nevoile individuale de a avea mai mult pun în mişcare motorul progresului la nivelul societăţii. Există însă şi unii oameni, puţini ce-i drept, în această epocă aflată sub imperiul consumismului, pentru care mai puţin înseamnă mai mult: minimaliştii.

Doi dintre avocaţii acestei minorităţi, Joshua Fields Millburn şi Ryan Nicodemus, discută despre stilul de viaţă minimalist şi despre modul în care li s-a schimbat viaţa atunci când au trecut la filosofia de viaţă "less îs more", conform www.theatlantic.com.

Oamenii din societăţile moderne, avansate economic şi tehnologic, au tendinţa de a acumula lucruri — debarale pline de pantofi şi dulapuri de haine, pivniţe încărcate cu cutii în care nici ei nu mai ştiu ce se află ş.a.m.d. Prin contrast, abordarea minimalistă a vieţii prioritizează dezvoltarea personală şi spirituală în locul acumulării de obiecte, de bani sau de proprietăţi.

Joshua Fields Millburn, 33 de ani, este un caz aparte. Până la vârstă de 27 de ani trăia deja "visul american" fiind cel mai tânăr director al unei companii prestigioase din domeniul telecomunicaţiilor, cu o istorie de 140 de ani. El bifase deja toţi "indicatorii" succesului: avea un salariu anual compus din şase cifre, o vilă în suburbii cu mai multe dormitoare decât locatari şi toate lucrurile care dau măsura unui stil de viaţă prosper, opulent. Toată această prosperitate ostentativă era însă goală de conţinut, susţine el. "Viaţa mea era plină de stres, de anxietate şi de nemulţumiri şi chiar dacă câştigam foarte mulţi bani, aveam şi mai multe datorii pentru ca tot reuşeam să cheltuiesc mai mult — şi totul în goana după visul american şi după himera denumită fericire".

Apoi, spre sfârşitul anului 2009, Millburn s-a confruntat cu moartea mamei sale, urmată la scurt timp, în aceeaşi lună, de divorţ. "M-am uitat la tot ceea ce însemna viaţa mea şi am înţeles că eram concentrat doar asupra acumulării de avere şi asupra succesului. O lună mai târziu, pe Twitter, am dat peste această concepţie minimalistă şi am găsit o întreagă comunitate de oameni care trăiau vieţi parcă mai pline de substanţă, cu mai puţine lucruri", a povestit el, precizând că de când a trecut la stilul de viaţă minimalist, nu mai deţine decât lucruri care au un scop bine definit sau care îi oferă plăcere, renunţând la toate celelalte lucruri care nu reflectau decât un mod opulent de viaţă, fără a avea funcţii practice.

Ryan Nicodemus este prieten din copilărie cu Joshua Millburn, care i-a deschis şi lui orizontul spre această abordare minimalistă a vieţii. El povesteşte că a observat schimbarea din viaţa lui Joshua în 2010. Chiar dacă îşi pierduse mama şi trecuse printr-un divorţ, Joshua Millburn era ciudat de fericit, mai fericit chiar decât Ryan care nu trecuse prin astfel de probleme. Apoi, în scurt timp, Joshua şi-a introdus prietenul în comunitatea online de practicanţi ai minimalismului pe care o descoperise.

Minimalismul, conform lui Joshua Millburn, este un stil de viaţă care îi ajută pe oameni să-şi prioritizeze lucrurile cu adevărat importante din viaţă, lucrurile care reuşesc să confere valoare şi sens unei vieţi: sănătate, relaţiile cu cei din jur, pasiuni, dezvoltare personală şi contribuţie. Scopul final al minimalismului este o mai mare libertate, şi este un obiectiv urmat în mod diferit de adepţii acestui stil de viaţă, de la tânărul de 20 de ani care îşi cară întreaga avere într-un rucsac şi îşi petrece fiecare 4 luni în câte o ţară diferită, până la familistul de 40 de ani care are 6 copii şi o carieră.

Este evident că minimalismul nu este un curent nou sau o filosofie de viaţă nouă. Ceea ce este cu adevărat diferit în prezent faţă de perioada în care au fost formulate pentru prima oară astfel de idei despre viaţă este cultura anxiogenică în care trăim. Cândva, în anii '50, paradigma publicitară a cunoscut o schimbare de direcţie de la propunerea de soluţii pentru probleme reale, la oferirea de soluţii pentru false probleme, schimbare de paradigmă care a reuşit să inventeze probleme acolo unde acestea nu existau.

În ceea ce priveşte relaţia cu consumismul, Joshua Millburn atrage atenţia că un stil de viaţă minimalist nu este în mod automat unul anti-consumist, dar este împotriva consumismului compulsiv.

Minimaliştii susţin că oamenii nu se nasc cu dorinţa de a acumula sau de a-şi căuta fericirea în consum. Totul porneşte de la "aşteptări", explică Ryan Nicodemus. "Ni se oferă nişte şabloane şi ni se spune că trebuie să le urmăm pentru a fi fericiţi. Pentru unii oameni nu este nimic în neregulă cu visul american. Dar nu este o soluţie universală. Este una din căi, nu este calea. Adevărul este că există multe drumuri care duc la fericire. Important este să ai o viaţă (relaţii, un confort material, experienţe, pasiuni, obiceiuri) care să corespundă propriului tău sistem de valori şi de credinţe. Aceasta este fericirea: corespondenţa dintre activităţile tale cotidiene şi valorile tale pe termen lung", a concluzionat el.

Desigur că soluţia minimalistă nu este un panaceu. Dacă o persoană bogată dar nefericită va renunţa la lux şi opulenţă peste noapte nu înseamnă că va cunoaşte neapărat fericirea. Ceea ce susţin apologeţii minimalismului este că trebuie să conştientizăm o ierarhie a valorilor pentru viaţă noastră şi, poate cel mai important, să nu ducem o viaţă în care, zi de zi, prin acţiunile noastre să surpăm edificiul acestor valori.