Parlamentul britanic ridică obligaţia de a purta cravată

Camera Comunelor a Marii Britanii, faimoasă pentru respectarea tradiţiilor şi obiceiurilor străvechi, şi-a schimbat regulile de etichetă, astfel încât să nu mai fie nevoie să se poarte cravată. Nu tuturor le-a picat bine această schimbare, iar unii deputaţi ameninţă că vor lua parte la dezbateri în pantaloni scurţi şi cămăşi hawaiiene şi chiar cu tatuaje.

Nu cu mult timp în urmă, speaker-ii îşi puneau perucă, iar reprezentanţii purtau jobenul sau ţilindrul pentru orice fel de intervenţie. Dar totul se schimbă. De secole, armurile şi săbiile nu mai fac parte din costumul de rigoare, iar acum cravata va suferi aceeaşi soartă. Această decizie a fost adoptată deoarece Jared O'Mara - legiuitorul care la alegerile din 8 iunie a.c. l-a învins pe fostul viceprim-ministru Nick Clegg în circumscripţia Sheffield Hallam - suferă de o boală (paralizie cerebrală) care îl împiedică să aibă ceva legat în jurul gâtului.

În loc să facă o excepţie pentru O'Mara, speaker-ul conservator John Bercow a văzut o oportunitate de a moderniza ţinuta Camerei Comunelor, a relatat miercuri 5 iulie, a.c., publicaţia La Vanguardia.

Deoarece Anglia trece printr-un val de căldură fără precedent, cu temperaturi excesive de câteva zile, şi cum aerul condiţionat în Parlamentul britanic lasă mult de dorit, unii reprezentanţi au profitat de ocazie prezentându-se la Westminster nu numai fără cravată, dar, de asemenea, fără cămaşă (adică purtând tricouri). Astfel, speaker-ul a fost forţat să facă un apel la ordine şi să clarifice că una este să nu mai fie obligatorie purtarea cravatei şi alta este ca decenţa să fie abandonată. În parlamentul britanic sunt interzise tricourile echipelor de fotbal, la fel şi ochelarii de soare, şepcile de baseball, câinii (cu excepţia câinilor însoţitori), uniformele militare, bluzele cu guler înalt şi pantalonii scurţi. Fustele scoţiene sunt autorizate doar în ocazii particulare. Şi sunt încurajaţi să poarte jachetă.

Eticheta parlamentară engleză este foarte specială. Un parlamentar nu se poate adresa direct altuia, decât indirect, referindu-se la el sau ea ca „onorabilul deputat pentru Hampstead” (sau circumscripţia din care este) sau „onorabile domn sau doamnă” (dacă nu-şi aminteşte localitatea pe care acesta o reprezintă) sau „onorabilul meu prieten” (dacă aparţine aceluiaşi partid). Excepţie face speaker-ul care poate chema pe oricine pe nume şi prenume. Aplauzele sunt strict interzise dar nu şi ţipetele, mormăielile, expresiile verbale sau fluturarea hârtiilor în aer. Nu se fac fotografii şi înregistrări video, nu sunt permise genţile şi nu se citesc ziare, dar ultima revoluţie tehnologică le-a permis onorabililor să folosească i-pad-uri şi telefoane mobile, să se joace cu ele în timpul sesiunilor interminabile şi chiar să scrie note pe telefon. Discursurile nu ar trebui să fie citite, dar sunt permise mici excepţii, relatează aceeaşi publicaţie.

Nu sunt acceptate epitete cum ar fi: mincinos, ipocrit, trădător, porc, şobolan, huligan sau laş. Limbile scoţiană, irlandeză şi galeză nu sunt acceptate, deoarece limbile oficiale ale Parlamentului Westminster sunt două: limba engleză şi ... franceză! Soit fait comme il est desire, spune speaker-ul atunci când este adoptată o lege.

În Franţa, moda este luată foarte în serios, fostul socialist Jean-Luc Melenchon şi-a numit colegii fără cravată cu numele de Sans Cravate. În Anglia, au început să-i numească without ties.