Papahagi: ND a înţeles că un PSD condus de Olguţa peremista şi de clanul craiovenilor n-ar ezita să facă alianţă cu AUR şi să arunce ţara în aer
Profesorul Adrian Papahagi a acuzat că atacurile "cele mai furibunde" la adresa lui Nicuşor Dan vin din "zona stângistă, radicală şi isterică în mod tradiţional."
"Denigrarea, ridiculizarea şi demonizarea acestui om moderat şi decent e alimentată din zone de propagandă profesionistă, legată şi de subterane ale statului. Zona aceasta stângistă şi anticreştină, care va deveni şi mai agresivă dacă la Casa Albă revine woke-ismul (ducă-se Trump, Doamne păzeşte-ne de pc-woke-lgbt-antifa-islam!), ştie că preşedintele nu e progresist, ca ei, ci mai degrabă conservator. Useriştii l-au dat afară pe Nicuşor din partidul creat de el pentru delict de opinie, însă, încăpăţânat cum îl ştim, acesta s-a descurcat ca independent, câştigând de două ori primăria Capitalei şi acum Preşedinţia (nu m-ar mira să câştige şi al doilea mandat, deşi acum pare neverosimil)", a declarat Adrian Papahagi.
Profesorul a precizat că de trei ori i-a obligat Nicuşor Dan pe userişti să se realinieze în urma lui şi, crede el, va urma şi a patra.
Exerciţii de imaginaţie
"Nicuşor a făcut un mare serviciu Bucureştiului, eliminând-o pe Firea, şi României, învingându-i pe siniştrii Simion şi Crin şi pe inadecvata Lasconi. Poate Ciucu e un primar mai eficient decât Nicuşor, dar Nicuşor a făcut breşa de care a profitat şi Ciucu. Nu am nici acum niciun dubiu că Simion, Crin sau Lasconi ar fi fost o catastrofă pentru ţară.
O mică pauză şi un exerciţiu de imaginaţie: Crin, susţinut de PNL, PSD şi UDMR, ieşea preşedinte, aşa cum voia vizionarul Bolojan. Cât credeţi că dura până când guvernul Bolojan era demis, iar Crin îşi împărţea puterea cu PSD, impunându-şi omul la şefia guvernului? Acum priviţi la declaraţiile lui Crin din ultimul an şi închipuiţi-vă cum era cu guvern PSD şi cu Crin preşedinte.
Încă un exerciţiu de imaginaţie: cât credeţi că dura până când Lasconi, care îi scria lui Trump: 'Sunteţi un adevărat lider al poporului, exact ca mine', închina România puterii MAGA? Nicuşor a fost tatonant şi prudent cu Trump – ăştia doi ne aruncau direct în braţele MAGA, iar Simion direct în gura lui Putin."
Rolul şefului SPP Lucian Pahonţu şi "prudenţa" lui ND
"Principală trăsătură a conservatorilor e prudenţa. Nicuşor şi-a început mandatul prudent – exasperant de lent şi de prudent. A jucat prudent, chiar puţin servil cu dementul de Trump. Şi eu aş fi vrut mai multă demnitate. Dar el a încercat să menajeze relaţia cu SUA şi să nu cedeze nici măcar relaţia cu MAGA către AUR. A reuşit, cu toate stângăciile şi umilinţele evitabile (Board of Piss, Zampolli etc.).
A jucat prudent cu sistemul, menajând figuri dubioase, şi atrăgându-şi critici vehemente.
Nu se miră nimeni că acest Pahonţu, numit de Băsescu în 2005, şef SPP sub două mandate ale lui Băsescu şi încă două ale lui Iohannis a devenit brusc o problemă majoră; înainte de ce nu era? Nu ştiu ce e în spate, dar mă gândesc că poate îi e fidel unui preşedinte care n-are nici serviciile, nici parlamentul, nici nimic.
Are şi Nicuşor nevoie de aliaţi în sistem, nu se poate opune frontal tuturor, e un jucător solitar, ajuns preşedinte într-o conjunctură extraordinară, fără nicio forţă politică în spate.
În fine, a jucat prudent şi cu PSD, enervându-ne pe toţi cei care detestăm acest partid. A înţeles că un PSD condus de Olguţa peremista şi de clanul craiovenilor n-ar ezita să facă alianţă cu AUR şi să arunce ţara în aer. Nu aşa, jocuri subterane cu AUR, la care s-a dedat şi PNL, ci majoritate pe faţă."
Relaţia cu PSD, PNL şi USR
"A fost principial şi de onoare cu USR şi PNL. Aşa cum a promis, l-a numit premier pe Bolojan, şeful unui partid de 14%, a treia forţă în Parlament, şi i-a impus pe membrii USR în poziţii importante din acel guvern (externe, apărare – ambele în CSAT), dând acestui partid o forţă mai mare în guvern decât îşi putea negocia singur, de la înălţimea celor 12% obţinute în 2024.
Când guvernul Bolojan şi-a pierdut majoritatea, preşedintele a propus trei premieri de dreaptă (doi din PNL – Veştea şi Siegfried – şi unul mai apropiat de PNL decât de PSD – Tomac), şi un independent fără culoare politică (Luca Niculescu). Nu a dat guvernarea PSD şi AUR, cum cereau peneliştii şi useriştii imediat după moţiune. Nu a cedat toată puterea către PSD: contraponderea la PSD sunt premierul, ministrul de externe, ministrul finanţelor şi preşedintele însuşi. Cu alte cuvinte, preşedintele are în executiv oameni prin care să se asigure că PSD nu deraiază nici de la disciplina bugetară (Nazare, fost PDL-PNL), nici de la linia europeană-occidentală (Dan Neculăescu, fost ambasador la NATO, diplomat de carieră).
Asumându-şi un risc imens de imagine, nu a aruncat ţara în aer, cum cereau Bolojan şi Fritz, ca să-şi facă ei imagine în opoziţie la Pesedaur. A răbdat. L-a pus pe Bolojan în faţa propriei ipocrizii.
Întâi, Bolojan a refuzat guvernul Tomac, deşi acesta nu avea picior de pesedist şi era cel mai decent compromis posibil în condiţiile blocajului existent; apoi, a refuzat un guvern cu membri PNL-PSD fiindcă nu avea el controlul asupra lui; n-a reuşit să obţină majoritate pentru guvernul lui Siegfried Mureşan, propus ca simplu bluff şi lovitură de imagine, demonstrând ceea ce Nicuşor se chinuia să explice: că PNL-USR-UDMR nu pot face singuri majoritate; în fine, a fost obligat să voteze exact ce declara că nu vrea, adică un guvern dominat de PSD. Te pomeneşti că acest guvern va face şi reforme reale, nu doar ajustări contabile: de exemplu, reforma administrativ-teritorială, pe care guvernul Bolojan nici n-a schiţat-o. Dacă menţine disciplina financiară, sub presiunea lui Nicuşor-Nazare, şi păstrează ţara pe linia UE-NATO-SUA, sub comanda lui Nicuşor-Luca-Neculăescu, acest guvern pesedos se va dovedi un compromis acceptabil.
Să ne uităm acum la Bolojan şi la Fritz. Ce au obţinut? Primul a pierdut guvernul, al doilea a pierdut primăria Timişoarei. Corect, necorect, aşa-i în politică: jocuri mari, lovituri dure. Nu m-ar mira, în acest punct, să piardă şi şefiile PNL şi USR, în care e multă nemulţumire. Useriştilor le plăcea la guvernare (întrebaţi-i pe Miruţă, Ţoiu, Buzoianu sau Darău), iar PNL a fost obligat să cedeze către PSD prefecturi chiar în judeţe unde PNL e puternic şi PSD slab, ca la Cluj, ceea ce a stârnit multă nemulţumire la nivel local. Ne putem imagina şi un scenariu în care Drulă şi Ciucu, de exemplu, ar prelua USR şi PNL, făcând apoi din nou echipă cu preşedintele. În care caz i-ar lăsa pe Bolojan, Fritz, Dogioiu, Tapalagă şi alţii să ţipe de pe margine.
Nicuşor a spus într-un interviu că mai e mult până în 2028. E şi mai mult până în 2030. Iar el excelează în răbdare, anduranţă şi încăpăţânare, şi, nu ştiu cum, când tragi linia câştigă."
"Nicuşor şi-a îndeplinit pactul cu alegătorii"
"Pe noi, ca simpli cetăţeni, nu ne interesează persoanele lui Bolojan, Nicuşor, Grindeanu sau Fritz. Ne interesează ca România să nu dea faliment şi să nu cadă pradă Rusiei. Să putem trăi liniştiţi, în pace, să nu sărăcim, să avem o minimă previzibilitate în vieţile noastre, să ştim că peste 30 de ani copiii noştri vor beneficia de ce am construit şi am strâns noi.
Nu ne interesează foarte mult dacă SPP e condus de Pahonţu sau de alt securist – impactul asupra vieţilor noastre e zero. Sigur, am prefera ca România să nu fie condusă de securişti, dar dacă tot e, măcar să nu intre în faliment sau în Orient.
Până acum, Nicuşor şi-a îndeplinit pactul cu alegătorii. A învins AUR şi-l ţine departe de putere. A numit premieri decenţi, din care doi au ajuns să guverneze (Ilie Bolojan şi Luca Niculescu). Nu a cedat toată puterea PSD-ului. Nu permite PSD-ului să mărească deficitul şi nici AUR-ului să ne arunce în haos şi în braţele lui Putin, păstrându-şi influenţa asupra finanţelor şi externelor.
N-a promis că aduce PNL şi USR la 51%; să se descurce aceste partide să obţină acest procent, şi Nicuşor va numi premierul propus de ele. N-a promis că nu intră în nicio biserică, nu-şi face cruce şi scuipă pe toată tradiţia acestui neam, ca să aplaude anticreştinii furibunzi ca Dogioiu, Tapalagă, Pantazi şi Vanghele.
Aşa că toată încrâncenarea asta împotriva lui are ceva grotesc şi nesănătos. E criticabil, l-am criticat şi-l voi mai critica; dar în niciun caz nu merită această cantitate iraţională de ură şi de batjocură."
