Papahagi critică "gruparea Savonea": Independenţa justiţiei nu înseamnă că ei sunt stat în stat şi îşi stabilesc singuri salarii, pensii şi privilegii
Profesorul Adrian Papahagi a afirmat, în emisiunea „Politica Zilei”, moderată de Ioana Constantin, că trimiterea legii pensiilor magistraţilor pe masa Curţii de Justiţie a UE şi amânările repetate forţate de „gruparea Savonea” maschează apărarea unor privilegii nejustificate.
Redăm mai jos o parte din intervenţie.
Jurnalistă: Avem următoarea situaţie. Recent, la Curtea Constituţională, avem a cincea amânare la pensiile magistraţilor. De data aceasta, pentru că Lia a trimis o scrisorică prin care cere CCR-ului să ducă proiectul pe pensiile magistraţilor la Curtea de Justiţie Europeană. Şi ministrul Radu Marinescu a spus că o singură dată s-a întâmplat ca CCR-ul să fie de acord să trimită ceva, un proiect, o astfel de sesizare, la CJUE. Sigur că CJUE ce va spune, dacă vom trimite proiectul, este, înţeleg, obligatoriu de pus în practică. Dar şi-au luat o săptămână să analizeze. Pentru că nu se înţelegeau pe vot dacă să trimită sau nu la Curtea de Justiţie Europeană.
Între timp, domnul Gheorghe Stan, tăticul Geani de la CCR, a întrerupt concediul paternal şi a făcut şi el o cerere, identică cu cea a Înaltei Curţi, să fie sesizată Curtea Europeană pe acest proiect de lege pentru magistraţi. Acum, părerile sunt împărţite. Unii spun că pierdem 239 de milioane, alţii spun că nu-i pierdem. Nu ştiu dacă ne mint politicienii, cert e altceva. Că societatea, românul simplu simte că e incorect şi că ar trebui să se umble la aceste pensii.
Acum, cum vedeţi tot tărăboiul? Că eu cred că nu se termină nici pe 18 februarie.
Adrian Papahagi: Păi asta este specialitatea lor în justiţie, nu? Amânările. Asta este specialitatea justiţiei româneşti: amânări, amânări, amânări, amânări – la infractori până se prescrie, la ei până se plictiseşte sau cade guvernul, sau cine ştie ce se întâmplă şi uită lumea de treaba asta.
Deci acum toată ţara se ocupă cu CCR. CCR cere la CJUE. Ce cer, de fapt? Să le recunoască şi europenii privilegiile? Păi să se uite care e regimul judecătorilor şi magistraţilor, în general, în Uniunea Europeană. Să vadă cum oamenii ăia se pensionează la 70 de ani în Germania sau în Franţa. Să vadă că au pensii mai mici decât în România, în ţări în care salariul mediu e infinit mai mare, de 2–3 ori mai mare decât în România. Să se uite că niciunii dintre ei nu se pensionează la 48 de ani cu aşa pensii uriaşe şi nu au venituri raportate la PIB-ul ţării atât de mari cum au ei. Deci sunt o castă de privilegiaţi şi vă zic un lucru încă o dată.
Hai să zicem că am putea să acceptăm acest privilegiu, dar să vedem o justiţie funcţională, o justiţie care serveşte cetăţeanul, o justiţie care nu pare că favorizează mereu infractorii, o justiţie care nu este politizată, o justiţie care e cu adevărat independentă.
Fiindcă independenţa justiţiei nu înseamnă ca ei sunt stat în stat şi îşi stabilesc singuri salarii, pensii şi regimuri privilegiate. Înseamnă că nu poate un politician sau chiar şi un procuror de rang mai mare să intervină peste un procuror de rang mai mic, sau un judecător de rang mai mare să intervină peste un judecător de rang mai mic şi să-i modifice dosarul, său să-i impună o soluţie, sau să-i impună un mod de administrare a dosarului. Asta înseamnă independenţa justiţiei: independenţă în actul de justiţie. Nu înseamnă că justiţia e stat în stat şi ei fac ce vor şi vorbesc direct cu UE şi aşa mai departe.
Jurnalistă: Domnule Papahagi, noi vorbim despre aceste pensii speciale nu doar la magistraţi, ci la mai multe categorii de foarte mulţi ani. Acum, nu e oare multă vină şi la politicieni când vine vorba de toate aceste proiecte?
Eu observ acum jocul pe care îl face CCR, văd mai mult decât atât, jocul extraordinar de complex pe care îl face Înalta Curte, unde sigur că Lia Savonea, care şi-a făcut o reţea întreagă, o structură întreagă în sistemul de justiţie din România, totuşi ştie carte, pentru că altfel să tot faci tot felul de astfel de artificii nu poţi dacă nu ştii un pic de carte, sau mai multă.
Dar nu e şi o vină la politicieni, pentru că ei le-au creat, ei le-au întreţinut, ei le-au majorat şi ei n-au fost în stare acum să le discute, să se aşeze la masă cu ăştia şi să găsească o formă pe care să o accepte şi magistraţii şi să nu mai stăm în tot tărăboiul ăsta?
Adrian Papahagi: Fără îndoială, fiindcă până la urmă legile le-au făcut nişte politicieni. Acum, sigur, magistraţii încearcă să fie singurii arbitri ai propriului statut, ceea ce e inacceptabil într-un stat de drept, fiindcă, atenţie, aici echilibrul puterilor în stat înseamnă şi că justiţia, până la urmă, trebuie să se supună guvernului, nu? Fiindcă guvernul, până la urmă, emană dintr-o voinţă populară, în timp ce justiţia nu emană din nicio voinţă populară. Noi nu i-am ales pe acei judecători. În America sau în alte locuri se aleg şi judecătorii şi şefii poliţiei şi aşa mai departe. Noi nu i-am ales acolo, deci ei nu reprezintă voinţă populară, cei care reprezintă voinţă populară sunt politicienii aleşi.
Acum, doi la mână, politicienii ăştia, în decursul timpului, din diverse motive, şi nu-i acuz neapărat de rea-voinţă şi rea-credinţă, într-o vreme voiau să scape de judecătorii lui Ceauşescu şi compromişi şi nu ştiu ce, bun. Le-au dat acest regim. După aia s-au trezit că nu mai sunt destui, au făcut alte chestii. Dar ar trebui cei care au dus la acest dezastru să se întâlnească bine-mersi, să se facă un comitet consultativ cu oamenii care au gândit sistemul ăsta de 20 de ani, jurişti de prim nivel, atenţie, şi cu unii sunt prieten, mă gândesc: Valeriu Stoica, Monica Macovei, Cătălin Predoiu, eternul ministru, ba la Justiţie, ba la Interne, şi alţii. Sunt oameni foarte inteligenţi cei trei pe care i-am menţionat, dar sunt convins că sunt şi alţii.
Să se adune aceşti oameni care au decis aceste lucruri, să vadă cum se poate rezolva tot juridic problema, fiindcă orice problemă are o soluţie. Nu este ceva emanat de Duhul Sfânt statutul magistraţilor şi gata, ei sunt intangibili, nu au acolo continuitate apostolică, nu i-a numit Iisus Hristos pe funcţiile alea. Sunt şi ei nişte funcţionari publici, cum suntem noi, profesorii sau poliţiştii sau medicii din spitale. Adică dacă nu mai sunt bani, le scade un pic salariul, le creşte vârsta de pensionare. Dacă demografic se schimbă ceva, o să ne pensionăm toţi mai târziu, că nu putem să muncim 20 de ani şi să luăm beneficii. Ei nu acceptă, dar nu-i dreptul lor să accepte sau să nu accepte, e dreptul legislativului să legifereze. Ei nu legiferează, ei doar aplică legislaţia.
Deci eu nu înţeleg sincer, nu înţeleg cum ei pot să se opună. E ca şi cum noi, profesorii, am zice: nu, noi discutăm direct, ne dăm singuri salariu şi vârstă de pensionare. Nu-i acceptabil. Şi ei sunt un corp al statului.
Jurnalistă: Vedeţi, pentru că s-a dat dreptul în România, inclusiv primarilor, să-şi dea salariile. Şi atunci aici e o vină mare pe care o are clasa politică, oricât ar încerca ei acum să mai spele pe ici, pe colo.
Adrian Papahagi: Nu, dar clasa politică a vrut să-i cumpere. De fapt, dacă eu aş fi judecător, aş zice: „Nu încercaţi să ne cumpăraţi conştiinţele”. Vedeţi, judecătorii ăştia întreabă acum CJUE. Dar când le-au mărit salariile, au consultat CJUE? „Domnule, e normal să ni se mărească salariile? Oare ăştia nu vor să ne cumpere conştiinţele noastre de judecători neprihăniţi?”
Jurnalistă: Pe de altă parte, să ştiţi că, în afară de riscul de a sta doi ani după o decizie la CJUE – cam atât durează, un an şi ceva, doi –, mai există o problemă. Acolo deja s-a adresat un judecător din România, de la Neamţ, pe o speţă un pic mai nuanţată şi singulară, legată de o diurnă. Şi nu doar că a câştigat la Curtea de Justiţie Europeană, dar s-a şi statuat acolo că toate aceste beneficii pe care ei le au sunt pentru a-i proteja şi sunt pentru lupta anticorupţie. Deci s-ar putea să avem o surpriză mai mare. Adică mai bine nu trimitem şi îi lăsăm pe ăştia ai noştri de la CCR să zică ce-or avea de zis.
