Onomastică românească
În aproape o mie de ani de la începutul Evului Mediu, despre români nu s-a scris mai nimic, de parcă nici n-ar fi existat. Unii istorici au numit acest răstimp ”mileniul de tăcere”. Însă în acest ”mileniu mut” s-a limpezit limba română, s-au creat cultura şi mitologia populară şi s-au purtat nenumărate războaie de apărare a Daciei, ameninţată fără istov de puzderia de neamuri străine, venite aici şi de la capătul lumii.
Când apar în hrisoave, voievozii şi boierii români au nume stranii, fără nicio legătură cu onomastica creştină, fie ea ortodoxă sau catolică: Aga, Ahtum, Aldea, Arbore, Balc, Baldovin, Balotă, Balul, Barbu, Basarab, Bărbat, Bâlea, Berendei, Blasiu, Boldur, Borilă, Bratei, Cândea, Cândreş, Ceapă, Costea, Dan, Drag, Dragomir, Dragoş, Drăgan, Gelu, Ghinea, Glad, Godon, Iarcân, Ivancu, Ivaşcu, Jula, Lad, Lado, Laiotă, Laţco, Litovoi, Lubaş, Lupcin, Manciul, Manea, Menumorut, Micud, Micul, Mihnea, Miked, Mircea, Mişelav, Motoc, Moţoc, Muşat, Neacşu, Neagoe, Oprea, Pankraz, Pârvu, Ploscânea, Popşor, Preda, Radu, Radula, Sas, Saţa, Sestlav, Sin, Spancioc, Staicu, Stanislav, Stănilă, Steţco, Stoian, Stroe, Şerban, Tatos, Tochomeryu, Toxabă, Vasea, Vlad, Vladislav, Vlaicu, Verivoiu, Vintilă, Voislav, Vulchi, Zorza ş.a. La rândul lor, româncele de neam bun au şi ele nume cu sonorităţi ciudate: Anca, Bălaşa, Boba, Caplea, Cătălina, Cherana, Chiajna, Mara, Marghita, Muşata, Neacşa, Oltea, Smaranda, Stanca, Vochiţa etc.
Se pune o întrebare de bun-simţ: dacă influenţa culturală romană, care ar fi dus inclusiv la formarea limbii române, ar fi fost atât de puternică, de ce, în Evul Mediu timpuriu niciun dac şi nicio dacă nu au prenume latine? Numele citate mai la deal presupun o tradiţie religioasă şi lingvistică până târziu, chiar şi după întemeierea celor două state, Ţara Românească şi Moldova.
Şi, într-adevăr, cele mai multe dintre numele de mai sus pot fi regăsite în lexemele atestate în aria tracică. Iată doar câteva exemple: Abarbareea – Verivoiu; Abre – Oprea; Aluta – Aldea, Oltea; Arborria – Arbore; Balias - Balul, Bâlea; Bălaşa; Bassarevs – Basarab; Bassus – Vasea; Brebis – Barbu; Blis – Blasiu; Calliope şi Kybele – Caplea; Dinis – Dan; Candaios, Kandaias – Cândea; Gazanae – Chiajna; Huten – Godon; Coiranos, Coronis – Cherana; Costas – Costea; Dragae – Drag; Drecon – Drăgan; Drigissa – Dragoş; Gallo, Gallus, Gelas – Gelu; Kendrissos – Cândreş; Laiscus – Laţco; Letphy – Litovoi; Manis – Manea; Maris – Mara; Mukianos – Mihnea; Mussatus – Muşat, Muşata; Neikoy – Neagoe; Paloda – Balotă; Preidis – Preda; Purula – Borilă.
Chiar şi unele nume care ar putea fi suspectate că au fost împrumutate din calendarul creştin îşi găsesc corespondenţe în limba tracă: Alexandros – Alexandru; Constantiana, Constantiniana – Constantin; Ion – Ion; Petco – Petcu; Petrae, Petre, Petro-dava – Petre, Petru; Stephanoy – Ştefan.
Unul dintre numele cele mai stranii din pomelnicul medieval românesc este Menumorut, care trebuie să fi fost rostit Menumorovt. Ei bine, acest nume voievodal este încă o dovadă că multă vreme, românii, sau foarte mulţi dintre ei, încă nu-şi părăsiseră datinile zalmoxiene, căci ME NUMOR OVT (cf. alban. me ”cu”; rom. număr; a număra; opt) se tălmăceşte prin ”Cu Numărul Opt”. Fără îndoială, acest număr era sacru, căci îl întâlnim în numele localităţii dacice OPT-ATIANA, ca şi în denumirea actualului sat Optaşi, din judeţul Olt. Pe de altă parte, încă un voievod român, AHTUM (cf. germ. acht ”opt”) pare a se raporta şi el la acest număr sfânt.
Nu este prea greu de dezlegat această veche onomastică, pentru că zvastica, alcătuită din opt segmente, este semnalată în Dacia pe numeroase vase, pe stânci, pe monede, pe vârfuri de lance etc. La daci, acest semn, ce se mai numeşte şi Crucea Fulgerului, reprezenta dubla iniţială Z, de la Zalmoxis, căci Amândoi Gemenii Divini, Feciorul şi Fecioara, la care se închinau strămoşii noştri, purtau acelaşi supranume.
Teonimul ZAL MOXIS se tălmăceşte prin ”Vrednicul (Strălucitorul; Luminatul) Mag”, respectiv prin Vrednica (Strălucitoarea; Luminata) Zână” (cf. rom. zel; zare; a zări; jar; latin. magus ”mag”; rom. măceş; şolomăţ ”solomonar”; slav. Solnţe ”Soare”).
Culmea, cercetătorii de modă veche încă mai consideră că multe prenume şi nume româneşti sunt de origine slavă, de parcă slavii nu ar fi putut să le împrumute de la noi, cel mai vechi şi mai cultivat neam de la Nordul şi de la Sudul Dunării! De peste un veac, lingviştii şi istoricii noştri se rezumă la aproximativ 100 de ”cuvinte moştenite din substratul tracic”, printre care celebrele baligă, barză, gălbează, mânz, pupăză, varză, viezure, cu corespondenţe în limba albaneză. Atât să fi rămas din limba celui mai numeros popor european din Antichitate? Nu, zău!
O cercetare mai atentă demonstrează că în româna medievală predomină lexicul tracic. În afara toponimelor, hidronimelor şi oronimelor, recunoscute ”oficial” ca fiind dacice (Abruttus – Abrud; Carpates – Carpaţi; Alutus – Olt; Marissos – Mureş; Ordessos – Argeş ş. a.) sunt încă multe altele, având rezonanţe tracice: Albacus – Albac; Annamatia – Neamţ; Arzos – Oarja; Aurumetti – Ialomiţa; Râmeţi; Remetea; Auza – Oaş; Balisca, Pelasgos – Vlaşca; Belagines – Bărăgan; Blis – Vlăsia; Bolentium – Bolentin; Cabessos – Copuzu; Candaias – Chindia; Capsa – Copşa; Cassianon – Chişinău; Chersones – Crăsani; Chodela – Codlea; Clepidava – Clopotiva; Colossae, Clos – Cluj; Constantiana – Constanţa; Cucullum – Cocora, Cucoreni; (Hev-)Rizelmos – Razelm; Medylas – Mediaş; Muridava – Moldova; Olma – Ulma; Orodista – Horodiştea; Phrontis – Vrancea; Poronisson – Voroneţ; Pydna – Putna; Rhavon, Rhebanos – Rovine; Siritin – Sărăţeni; Sabini – Cibin, Sibiu; Saratos, Zyred – Siret; Saratokos – Sărăţuica; Sinus – Sinoe (cf. rom. arh. sân ”golf”); Sucidava – Suceava; Tantareos – Ţăndărei; Tempe – Tâmpa; Themyskira – Timişoara; Ursicina – Urziceni; Zerynthus – Zarand; Zisnudava – Cisnădie etc.
Este evident că slavii nu au condus niciodată Dacia şi că ei înşişi, migratori cum erau, au împrumutat de la români cuvinte şi instituţii. Chiar denumirea nobilimii valahe – Boieri – provine din limba tracilor (cf. loc. Boleros, Boluros; Boyroi – trib tracic; Buer-e-bist-as – nume de rege); cneaz provine din antrop. Oneidis (cf. Huniade – numele unei familii nobiliare româneşti); staroste, care în Evul Mediu era denumire de şef militar, vine din Tar-ab-Ostes ”Conducător de Oaste”.
Cu siguranţă, slavii au convieţuit cu românii, dar n-au fost niciodată stăpâni pe-aici; care dintre ei nu s-a supus, a plecat mai departe, în Bulgaria, Serbia, Croaţia, Slovenia, Slovacia, Cehia ş. a. m. d. Cronica anonimă ”Gesta Hungarorum”, amintind de Gelu – ”Gelou quidam Blacus” – spune că acesta domnea peste români şi slavi – ”Blasii et Sclavi” – trecându-i pe imigranţi pe locul al doilea.
Dacă în latineşte slavilor li se spunea sclavi, ce însemna ”robi; şerbi”, în limba română vorbită la venirea lor, li se spunea S-CLEPI ”Care plătesc bir” (cf. rom. gloabă ”amendă; impozit”; gloabă ”cal bătrân şi slab; mârţoagă”). Din SCLEPI, româna a moştenit şcheau (cf. Şchei – cartier din Braşov) şi şchiop. Apoi, chiar din numele lor etnice, slav şi slavon, în română au rămas slab şi slăbănog.
Aşadar, după poreclele pe care li le dădeau românii, printre care ”mârţoagă”, ”slăbănog” şi ”şchiop”, e cam greu de crezut că dintre slavi proveneau vechii aristocraţi din Ţările Române, ca să nu mai vorbim de limba noastră, care, după istoricii şi lingviştii de modă veche, ar fi suferit o masivă influenţă slavă. După cunoscutul lingvist Iorgu Iordan, aproape toate numele româneşti de familie provin din limbile slave, cu precădere din bulgară! Totuşi, primul document de limbă slavă datează de-abia din veacul al X-lea, şi a fost descoperit în Dobrogea.
Nu e vorba aici de a jigni vreun neam, cele de mai sus petrecându-se demult, când străinii primeau tot felul de porecle, nu doar de la ai noştri. Astfel, românii erau porecliţi de popoarele balcanice, nu se ştie încă de ce, ”pisici”! Ni se mai spunea şi ”păgâni”, ”sălbatici” şi ”ciobani”. Fiecare cu calităţile şi metehnele lui. Dar nici să se repete până la plictiseală că, până la venirea slavilor, nu se poate vorbi de limba română!
