Oficiali americani: Conflictul cu Iranul costă aproape 50 de miliarde USD, dublu faţă de estimarea Pentagonului
Campania militară a Washingtonului împotriva Teheranului a generat cheltuieli mult peste proiecţiile oficiale, evaluări interne indicând că preţul real se apropie de 50 de miliarde de dolari.
Calculul revizuit contrastează puternic cu suma de 25 de miliarde USD prezentată Congresului la începutul acestei săptămâni, evidenţiind lacune semnificative în responsabilitatea publică privind operaţiunile aeriene susţinute şi pierderile de echipamente.
Analizele interne de buget realizate de autorităţile americane din domeniul apărării sugerează că povara financiară a angajamentelor militare împotriva Iranului se apropie de dublul sumei dezvăluite anterior organismelor legislative, scrie YeniŞafak.
În timp ce reprezentanţii Pentagonului au afirmat că operaţiunile au costat aproximativ 25 de miliarde USD, evaluările ulterioare indică faptul că cheltuiala reală se situează în jurul pragului de 50 de miliarde USD.
Această diferenţă substanţială ridică semne de întrebare privind transparenţa practicilor de contabilitate în timp de război şi acurateţea estimărilor iniţiale ale Departamentului Apărării.
Proiecţiile de cost mai ridicate includ distrugeri semnificative de echipamente care nu au fost menţionate în informările iniţiale către Congres. Activele de aviaţie militară au suferit pierderi deosebite, fiind raportată distrugerea a doua duzini de vehicule aeriene fără pilot MQ-9 Reaper în timpul ostilităţilor. Având în vedere că fiecare dronă are un preţ de peste 30 de milioane USD, aceste pierderi contribuie semnificativ la evaluarea fiscală revizuită.
Distrugerea unor astfel de platforme de supraveghere şi luptă de mare valoare subliniază natura costisitoare a războiului aerian prelungit şi dificultatea menţinerii superiorităţii tehnologice într-un spaţiu aerian contestat.
Cronologia conflictului
Ostilităţile au început la sfârşitul lunii februarie, când Washingtonul şi Tel Avivul au lansat lovituri coordonate împotriva poziţiilor iraniene, declanşând măsuri de retorsiune din partea Teheranului, inclusiv închiderea strategică a Strâmtorii Hormuz.
Confruntarea a perturbat comerţul maritim prin acest coridor energetic esenţial, determinând totodată reacţii defensive din partea partenerilor americani din regiunea Golfului.
O încetare fragilă a violenţelor, mediată de Islamabad, a intrat în vigoare la începutul lunii aprilie, însă negocierile ulterioare nu au reuşit să producă o soluţie durabilă sau să abordeze problemele de securitate care au alimentat confruntarea.
Incertitudini diplomatice
În ciuda discuţiilor mediate de Pakistan, desfăşurate la Islamabad la mijlocul lunii aprilie şi care nu au dus la niciun acord formal, preşedintele Donald Trump a prelungit unilateral încetarea focului pe termen nedeterminat, la solicitarea conducerii pakistaneze.
Oficialii din domeniul apărării recunosc dificultatea de a estima costurile finale de reconstrucţie, invocând necesităţi încă nedeterminate privind desfăşurarea viitoare a forţelor şi reabilitarea infrastructurii.
Hurst a subliniat că strategiile în evoluţie privind dislocarea trupelor complică prognozarea bugetară pe termen lung pentru teatrul din Golful Persic, lăsând incert angajamentul financiar final pentru contribuabilul american.
