O mutaţie a virusului Wuhan l-a făcut mult mai transmisibil

Potrivit unui raport Bloomberg care compară rezultatele din patru studii neevaluate de colegi, se pare că o mutaţie notabilă a virusului apărut pe scară largă şi timpuriu în timpul campaniei sale globale a contribuit la transformarea virusului Wuhan, făcându-l mai infecţios decât a fost în timpul primelor săptămâni ale focarului, crescând temerile că virusul ar putea continua să evolueze într-un mod de neînţeles pentru oamenii de ştiinţă care lucrează la vaccin.

Cel puţin patru experimente de laborator sugerează că mutaţia respectivă a făcut virusul mai infecţios, deşi niciuna dintre aceste lucrări nu a fost revizuită de colegi. Un alt studiu nepublicat efectuat de oamenii de ştiinţă de la Laboratorul Naţional Los Alamos afirma că pacienţii cu varianta G au de fapt mai mult virus în corpul lor, ceea ce îi face mai predispuşi să-l răspândească şi altora.

Mutaţia nu pare să facă oamenii mai bolnavi, dar un număr tot mai mare de oameni de ştiinţă se îngrijorează că virusul este mai contagios.

"Studiul epidemiologic şi datele noastre explică cu adevărat de ce s-a răspândit varianta [ G] în Europa şi SUA", a declarat Hyeryun Choe, virolog la Scripps Research şi autor principal al unui studiu nepublicat despre infecţiozitatea mai mare a variantei G în culturile de celule de laborator. „Nu este accidental”.

O altă echipă de cercetători a fost şocaţi atunci când şi-au dat seama că această mutaţie a virusului a făcut mult mai eficientă capacitatea sa de a pătrunde în celulele umane.

Neville Sanjana, genetician la New York Genome Center şi New York University, a încercat să-şi dea seama ce gene permit ca SARS-cov-2 să se infiltreze în celulele umane. Dar în experimentele bazate pe o secvenţă prelevată dintr-un caz timpuriu al virusului din Wuhan, el s-a străduit să obţină acea formă de virus pentru a infecta celulele. Apoi, echipa a trecut la un virus model bazat pe varianta G.

„Am fost şocaţi”, a spus Sanjana. "Voilà! A fost o creştere uriaşă a transducţiei virale." Au repetat experimentul în multe tipuri de celule şi de fiecare dată varianta a fost de multe ori mai infecţioasă.

Mutaţia în cauză este cunoscută sub numele de D614G, sau pe scurt, doar „G”. Până în prezent, mutaţia „G” s-a găsit în aproximativ 70% din jumătate de milion de probe care au fost încărcate într-o bază de date comună pentru oamenii de ştiinţă din întreaga lume. Acest lucru i-a convins pe mulţi oameni de ştiinţă de importanţa sa, mai ales că mutaţia are loc într-o parte a genomului care guvernează proteina „spike” - care îi dă virusului numele („corona” = coroană în latină) şi se crede că îi permite să infiltreze celulele umane.

„Cred că încet începem să ajungem la un consens”, a afirmat Judd Hultquis, virusolog la Universitatea Northwestern.

Deşi nu va ajuta la descoperirea unui vaccin, înţelegerea rolului acestor mutaţii este esenţială pentru înţelegerea modului în care funcţionează virusul. La rândul său, acest lucru le-ar permite oamenilor de ştiinţă să urmărească mutaţiile şi să-i ajute să înţeleagă ce ar putea îmbunătăţi capacitatea virusului de a distruge viaţa umană.

„Înţelegerea modului în care se petrec transmisiile nu va fi un glonţ magic, dar ne va ajuta să răspundem mai bine”, a spus Sabeti. "Aceasta este o cursă împotriva timpului."

Oamenii de ştiinţă nu pot spune multe despre modul în care a apărut această mutaţie.

"Concluzia este că încă nu am văzut nimic definitiv", a spus Jeremy Luban, virusolog la Universitatea din Massachusetts, la Amherst.