Nu se aşteaptă următoarea generaţie de succesori la tron şi în alte monarhii europene (DW)

Regina Beatrix a Olandei va preda coroana fiului ei, la 30 aprilie. Următoarea generaţie de succesori la tron este de aşteptat şi în alte monarhii europene, dar o apariţie bruscă de chipuri noi pe tronurile europene este puţin probabilă, consideră Deutsche Welle.

După 30 de ani pe tron, regina Beatrix a Olandei a declarat într-un mesaj televizat, în ianuarie, cu puţin timp înainte de a împlini 75 de ani, că va abdica de ''Koniginnedag'' (Ziua Reginei), la 30 aprilie 2013.

'Eu nu abdic deoarece sarcinile mele devin prea împovărătoare, ci pentru că sunt convinsă că a venit vremea ca responsabilitatea pentru ţara noastră să treacă la o nouă generaţie', a declarat deschis regina Beatrix. 'La data de 30 aprilie a acestui an, cu cea mai mare încredere, voi preda atribuţiile monarhiei fiului meu, prinţul de Orania', a anunţat regina Olandei.

Pentru mulţi monarhişti olandezi şi din întreaga Europă, acest pas nu a fost o surpriză, în contextul în care mama lui Beatrix şi bunica ei au renunţat, de asemenea, la coroană pentru a face loc următoarei generaţii.

În alte monarhii domnitoare din Europa, regii şi reginele au depăşit cu mult pragul de pensionare. Vor avea loc numeroase predări ale sceptrului în câţiva ani, dar numai din motive biologice.

Activa regină Elisabeta a II-a a Marii Britanii a împlinit recent 87 de ani. Fiul ei, prinţul Charles, a aşteptat o lungă perioadă de timp iar la vârsta de 64 de ani este pe cale să devină bunic. Regina Danemarcei, o fumătoare înrăită, Margrethe a II-a, are 73 de ani, iar fiul ei, Frederick, are 44 de ani. La 76 de ani, introvertitul rege Harald al Norvegiei este cu un an mai mare decât Beatrix, iar fiul şi succesorul său, Haakon, are 40 de ani. În Suedia, regele Carl Gustaf al XVI-lea, 68 de ani, a reuşit să păstreze coroana, în pofida faptului că au fost făcute publice diversele sale aventuri sexuale. Fiica sa, Victoria, 35 de ani, este mult mai populară în rândul supuşilor şi va fi acceptată ca regină imediat.

În Belgia, domneşte Albert al II-lea care are aproape 80 de ani. Fiul său, Phillipp, are 53 de ani şi a preluat deja numeroase sarcini de la tatăl sau. În Spania, monarhul se află sub o mare presiune venită din 'lumea reală', deoarece este suspectat de unii că ar fi implicat într-un scandal de corupţie. Regele Juan Carlos, 75 de ani, are o stare proastă a sănătăţii, având la activ numeroase aventuri extraconjugale, fiind departe de monarhul popular care a fost odată. Prinţul moştenitor Felipe ar dori să-l înlocuiască pe tatăl său, dar 'regele nu va abdica niciodată'. Cel puţin este ceea ce spune soţia lui, regina Sofia, despre el.

Istoricul şi expertul în monarhie, Monika Wienfort, de la Universitatea din Braunschweig din nordul Germaniei, nu crede că oamenii ar dori să scape de monarhii în vârstă. 'Nu cred că oamenii din aceste ţări preferă să vadă tinerii prinţi şi prinţese mai des', a spus Wienfort. 'Mai degrabă cred că asumându-şi responsabilităţile la nivel regional, moştenitorii la tron îndeplinesc deja pur şi simplu o anumită funcţie', a adăugat ea.

Succesorii regali mai mult sau mai puţin tineri au responsabilităţi sporite şi nu sunt deloc şomeri sau plictisiţi, a mai spus Wienfort. 'Modul actual de abordare rezolvă şi problema lipsei structurale de scop pentru moştenitor şi consorţi'', consideră Wienfort.

Mai multe abdicări regale precum cea din Olanda nu sunt imposibile, potrivit DW. Fiecare rege sau regină are dreptul de a renunţa la tron. Dacă Suveranul Pontif poate face acest lucru, o pot face şi capetele încoronate ale Europei, spune istoricul şi cercetătorul în domeniul monarhiei Rolf-Ulrich Kunze. Dar, doar pentru că o pot face nu înseamnă că o şi fac, a declarat Kunze pentru DW: 'Este greu de spus dacă unul dintre ei ar face-o, pentru că este mereu conectat la constelaţii foarte personale, la situaţia familială din dinastiile regale. Acest lucru are mai puţin de-a face cu lucruri structurale, cum ar fi chestiunile constituţionale'.

Olanda nu este un model pentru monarhia britanică, potrivit lui Kunze. În timp ce olandezii îl consideră pe monarhul lor drept şef de stat funcţional cu sarcini politice, regina marii Britanii, care a fost pe tron timp de aproape 61 ani, simbolizează identitatea naţională. 'Sunt cazuri foarte diferite. Cele două dinastii au adoptat căi diferite, datorită funcţiilor pe care le îndeplinesc în ţările respective', a explicat Kunze.

Nu se prefigurează schimbări majore pentru monarhiile parlamentare din şapte ţări europene în viitorul apropiat, potrivit lui Monika Wienfort. 'Cred că majoritatea cetăţenilor din monarhii se bucură de fapt pentru regii lor. În Olanda, de exemplu, oamenii aşteaptă cu nerăbdare ''Koniginnedag'', atunci când Beatrix va abdica, ca pe o mare sărbătoare', relevă Wienfort.

Nu există intenţii serioase de a scăpa de această formă de guvernare în niciuna dintre ţări, ci numai proteste minore ale unor grupuri republicane, a explicat Wienford. 'Ocazional, aceste grupuri sunt în căutarea unei căi de a ajunge în lumina reflectoarelor. Dar nu au nicio şansă să îndepărteze monarhia', a adăugat ea.

Monarhismul a supravieţuit în Europa, în locuri unde nu au existat revoluţii sau revolte precum cele din Franţa, Italia sau Germania. În scenariul cel mai rău, regii şi reginele îndepărtate puteau întotdeauna să se mute cu rudele lor în străinătate, pentru că toate familiile regale din Europa sunt cumva înrudite una cu alta şi cu aristocraţia germană.

Dinastia regală olandeză de Orange-Nassau este o familie germană. 'Relaţia nu putea fi mai apropiată', spune Kunze. 'Putem auzi acest lucru de fiecare dată când este cântat imnul naţional olandez, 'Wilhelmus', în care se spune 'William de Nassau sunt eu, de sânge german''.

Părintele fondator al dinastiei, William de Orange-Nassau, este din Dillenburg, din landul german Hesse de astăzi. El a moştenit micul principat francez Orange şi astfel a fost ridicat la rangurile înaltei nobilimi. 'Relaţia cu Germania a fost strânsă încă de la începutul epocii moderne şi a rămas strânsă prin căsătorii', a remarcat Kunze.

Soţii ultimelor trei regine olandeze au fost germani. Dar viitorul rege, Willem-Alexander, a rupt cu această tradiţie conjugală. Soţia sa Maxima este o femeie 'de rând' din Argentina.