Nazare: Luptele din TV şi online nu rezolvă lipsurile. În două săptămâni trebuie să convingem că nu merităm să ajungem în Junk
Ministrul interimar al Finanţelor, Alexandru Nazare, a reamintit, miercuri, pe Facebook, că în două săptămâni România reîncepe discuţiile deja planificate cu agenţiile de rating cu Fitch şi Moody's în care trebuie „să convingem din nou că nu merităm să ajungem în Junk”.
Nazare atrage astfel atenţia că problemele urgente ale României sunt „menţinerea ratingului de ţară, securizarea a cât se poate de mult din sumele rămase din PNRR, operaţionalizarea SAFE, aderarea la OECD şi un plan serios de aderare la zona EURO” iar „luptele din TV şi online nu rezolvă lipsurile, sănătatea sau dezrădăcinarea românilor”.
Redăm postarea ministrului Alexandru Nazare
Ce pierdem real chiar în aceste zile.
În 2 săptămâni România reîncepe discuţiile cu agenţiile de rating, cu întâlniri deja planificate cu Fitch şi Moody’s, în pregătirea următoarelor rapoarte de risc de ţară, în care trebuie să convingem din nou - după ce cu greu am reuşit vara trecută - că nu merităm să ajungem în Junk.
Că România nu este o ţară de periferie ci, din contră, merită să rămână într-un loc onorabil în Europa şi într-un dialog strategic cu SUA şi cu alte mari economii ale lumii. Că România nu merită să piardă brusc miliarde de euro din finanţări sau fonduri, aşa cum riscă în vara anului trecut şi că românii, în ciuda învrăjbirii alimentate azi din toate direcţiile, au nevoie ca de aer de aceşti bani şi de acest loc în lume.
Azi avem o serie de probleme grave: nesiguranţa financiară şi ce ne aduce ziua de mâine - o notă de plată moştenitā din ultimii ani, pe care continuăm să o mai plătim o vreme; nesiguranţa socială şi totala neîncredere unii în alţii - unde suntem, cum ne privim în oglindă şi în ce ne mai regăsim? nesiguranţa sanitară - cum ne îngrijim, cum are grijă sistemul de sănătatea noastră; vom ajunge să trăim cândva o viaţă lungă şi fără griji în România? dezrădăcinarea de ţară şi de oamenii ei (pentru cei plecaţi) dar şi o dezrădăcinare de valori; mai ştim să distingem bine de rău, mai ştim să apreciem şi fapte concrete sau doar like-uri pe Facebook sau video-uri pe TikTok?
Mai mult decât atât: sunt suficiente like-urile din online sau trebuie să punem şi ceva concret pe farfurie, pentru a ne hrăni şi a dezvolta România cu adevărat? Nu avem doar o criză politică zilele acestea, ci un război offside din care adevăraţii pierzători nu sunt politicienii, ci românii. În timp ce dezbaterea alunecă pe o pantă sau pe alta, alimentată continuu în spaţiul public, se întâmplă un fenomen extrem de grav şi periculos: alimentarea lipsei de încredere unii în alţii. Rezultă o societate întreagă slăbita, obosită, saturată.
Care e costul real pe care îl plătim toţi şi unde ne îndreptăm astfel?
Economic, lipsa de garanţii de încredere şi alimentarea permanentă a instabilităţii se traduc direct în costuri mai mari de finanţare, în volatilitate şi în reducerea capacităţii de planificare. În faptul că, oricât ar promite electoral unii sau alţii, România nu va putea să garanteze prea curând o educaţie mai bună tinerilor săi, o viaţă mai bună cu venituri mai mari cetăţenilor şi nicidecum venituri decente pentru pensii. O societate care nu mai are încredere în ea însăşi este o societate vulnerabilă şi transmite semnale de alarmă în extern - iar acest lucru se vede imediat în economie, în investiţii şi în respectul celorlalţi.
Toate acestea se mai traduc şi în fragmentare, în dificultatea de a construi consens - de a dialoga matur şi a găsi soluţii rezonabile pe reforme esenţiale şi în slăbirea mecanismelor de cooperare publică - esenţiale de altfel pentru a putea moderniza statul, atrage investiţii, păstra banii europeni şi oferi generaţiilor viitoare o şansă reală de viaţă mai bună.
Şi plătim toţi. La fel cum am plătit deficitul şi datoria publică în ultimii ani, pentru că am urmărit prea mult timp show-ul televizat pe diverse subiecte, în timp ce adevăratele priorităţi nu au ajuns pe agenda publică.
Problemele urgente ale României sunt menţinerea ratingului de ţară, securizarea a cât se poate de mult din sumele rămase din PNRR, operaţionalizarea SAFE, aderarea la OECD şi un plan serios de aderare la zona EURO. Cum menţinem ce am obţinut cu greu în ultimul an, cum facem România demnă de respect în lume şi cum oferim oamenilor o viaţă mai bună.
Destinaţia finală nu este marginalizarea, izolarea dialogului în tabere offline sau online sau pierderea credibilităţii - ci stabilitate, încredere şi un loc asigurat pentru România în nucleul economic şi strategic al Europei.
Aceasta este adevărata dezbatere despre România, care ne priveşte pe toţi.
