Modificarea Legii Referendumului. Judecătorii CCR admit sesizarea PNL şi USR

În urma deliberărilor, judecătorii Curţii Constituţionale au admis, marţi, cu unanimitate de voturi, sesizarea parlamentarilor PNL şi USR referitoare la proiectul de lege care modifică Legea referendumului, sesizare prin care cele două formaţiuni politice contestă faptul că Parlamentul, CCR şi preşedintele au fost eliminaţi din procedura de stabilire a obiectului şi datei de organizare a scrutinului.

La începutul lunii septembrie, grupul parlamentar PNL din Senat, căruia i s-au raliat şi 13 senatori USR, au înaintat la CCR o sesizare privind proiectul de lege care modifică Legea referendumului.

"Am luat decizia în Biroul Executiv să atacăm la CCR proiectul de lege de modificare a Legii referendumului. După cum ştiţi, din neant a apărut un proiect de lege de modificare a Legii referendumului care a trecut de Parlament, de Camera Deputaţilor în decurs de două zile cred sau trei zile. (...)

Practic, prin modificarea la Legea referendumului se prevede că proiectul de lege de modificare a Constituţiei prin care se modifică Constituţia nu îşi mai urmează parcursul obişnuit şi după avizul CCR Guvernul hotărăşte organizarea referendumului. Ori nouă ni se pare că există chiar o pronunţare a CCR privitoare la organizarea referendumului care spune că intervalul orar de organizare a referendumului nu poate fi stabilit de către Guvern, ci trebuie stabilit prin lege.

Cred că orice încercare de confiscare a unui astfel de referendum este imorală şi s-ar putea întoarce împotriva celor care încearcă să confişte politic acest referendum", anunţa, înainte de sesizarea CCR, liderul liberalilor, Ludovic Orban.

Decizia CCR

"În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile articolului unic pct.2 [cu referire: la sintagma „în termen de două zile” cuprinsă în art.6alin.(3) din Legea nr.3/2000, la art.6 alin.(5) fraza a doua, precum şi la art.6alin.(7) din Legea nr.3/2000] şi cele ale articolului unic pct.3 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului sunt neconstituţionale. Totodată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct.2 [cu referire la art.6alin.(1) şi (4) din Legea nr.3/2000] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000, precum şi a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000, în ansamblul său, în raport cu celelalte critici formulate.

Pentru pronunţarea soluţiei de admitere, Curtea a constatat, în ce priveşte dispoziţiile articolului unic pct.2 [cu referire la sintagma „în termen de două zile” cuprinsă în art.6 alin.(3) din Legea nr.3/2000], că stabilirea unui termen de două zile în care Parlamentul să trimită Curţii Constituţionale proiectul legii de revizuire în vederea exercitării din oficiu a controlului de constituţionalitate, termen care se deduce din termenul de cinci zile de la data adoptării proiectului de lege de revizuire a Constituţiei, nu îşi găseşte nicio justificare în procedura urgentă ce caracterizează acest tip de control. În economia controlului de constituţionalitate exercitat în acest caz din oficiu de instanţa constituţională, prezintă importanţă utilizarea eficientă a întregului interval de cinci zile pe care Legea nr.47/1992 îl oferă Curţii Constituţionale în acest scop, instituirea termenului de două zile fiind contrară prevederilor art.1 alin.(5) şi art.146 lit.a) teza a doua din Constituţie.

De asemenea, Curtea a apreciat că este întemeiată critica referitoare la faptul că, prin art.6 alin.(5) fraza a doua din legea de modificare a Legii nr.3/2000, data organizării referendumului pentru revizuirea Constituţiei ar urma să fie stabilită de Guvern, fiind nesocotite, astfel, competenţele constituţionale conferite Parlamentului, prin art.151, în ceea ce priveşte dreptul de a declanşa un referendum naţional. Pentru aceleaşi raţiuni este neconstituţională şi abrogarea, făcută în scop corelativ, prin pct.3 din legea criticată, a art.15 alin.(1) din Legea nr.3/2000, care stipulează expres că obiectul şi data referendumului se stabilesc prin lege.

Curtea a mai constatat că prevederea din articolul unic pct.2 din legea criticată [cu referire la art.6 alin.(7) din Legea nr.3/2000], care reglementează suportarea din bugetul de stat a cheltuielilor pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional privind revizuirea Constituţiei, se regăseşte deja în acelaşi act normativ, fiind inclusă, de fapt, în art.61 din Legea nr.3/2000, potrivit căruia cheltuielile pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului se suportă din bugetul de stat, pentru referendumul naţional, astfel că este redundantă referirea expresă la referendumul pentru revizuirea Constituţiei, care este, de asemenea, un referendum naţional. Or, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 61 din 7 februarie 2017), s-a statuat că existenţa unor paralelisme legislative conduce la încălcarea art.1 alin.(5) din Constituţia României în componenta sa privind calitatea legii."