Ministrul Culturii: Există o prăpastie între public şi politicieni, care au acţionat prea des ca o elită privilegiată

Nimeni nu poate nega criza de încredere prin care trecem şi prăpastia create între public şi o clasă politică ce prea des a acţionat ca o elită privilegiată, motiv pentru care se impune recuperarea urgentă a ideii de reformă a statului, susţine ministrul Culturii Vlad Alexandrescu, al cărui discurs vi-l prezentăm mai jos.

"Contractul social este pe cale să eşueze în România. Ne aflăm în una dintre cele mai grave perioade de criză a societăţii româneşti, o perioadă de o disfuncţionalitate profundă, cu mari dificultăţi politice şi sociale, cu instituţii decredibilizate, cu o clasă politică lipsită de voinţă reformatoare, în mijlocul unei aşteptări tot mai mari. Asistăm la nivelul întregii societăţi la o criză de identitate socială şi, implicit, culturală. Vindecarea stă în capacitatea noastră de a ne revolta, de a ne revendica moral de la principiile părinţilor noştri şi de a reforma fundamentele pe care sunt clădite societatea noastră şi instituţiile ei.

Revolta este dreptul inalienabil al oricărui om liber atunci când interesele şi drepturile sale sunt ignorate de stat. Trăim într-un stat care a practicat zeci de ani înjosirea cetăţenilor, ajungând printr-o indiferenţă şi o corupţie tot mai profundă la un apogeu – uciderea prin nepăsare.

Revolta coagulată în jurul tragediei de anul trecut (din clubul Colectiv – n.r.) şi care însoţeşte în continuare discursul societăţii civile este mai mult decât o revoltă politică. Este, de fapt, o revoltă morală care schimbă România fără cale de întoarcere. E o revoltă care nu are nimic anarhic, sau ameninţător, care nu vizează înlocuirea democraţiei, ci înlocuirea prin democraţie a unui sistem corupt şi maladiv.

Schimbarea pe care oamenii o cer, chiar şi atunci când nu sunt în stradă, nu vizează decât lucruri fireşti. Instituţiile statului, legile şi cuvântul politicienilor trebuie să-şi regăsească rolul lor firesc. Nimeni nu poate nega criza de încredere prin care trecem şi prăpastia create între public şi o clasă politică ce prea des a acţionat ca o elită privilegiată. Această separare şi energiile pe care le face să rezoneze în societate impune recuperarea urgentă a ideii de reformă a statului şi eliberarea ei din ambalajul uzat şi compromis în care a fost învelită de istoria recentă.

În puţinele luni de mandat pe care le-am avut, am descoperit că există serioase opoziţii faţă de reforma statului, cele mai multe dintre ele venind din interiorul structurilor care compun instituţiile publice. Dorinţa noastră, a celor din Guvern, cât şi dorinţa şi energia dumneavoastră, a societăţii civile, nu sunt suficiente pentru a rupe aceste blocaje. Este nevoie ca aceste energii reformatoare să se unească. Societatea civilă trebuie să devină un partener permanent al celor ce se află astăzi în fruntea statului, o entitate direct implicată în dinamica schimbării care să se opună forţelor îngheţate din interiorul sistemului şi să reaşeze rolurile fireşti în interiorul unei democraţii.

Acestui Guvern i se reproşează că nu reprezintă o majoritate apărută în urma unor alegeri democratice şi că, prin aceasta, este lipsit de legitimitate. Legitimitatea instituţională vine însă din votul Parlamentului dat la învestitură. Legitimitatea simbolică, la fel de importantă, este dată şi reconfirmată de consecvenţa răspunsului instituţiilor la mesajul societăţii civile. Urgenţa nevoii de schimbare resimţită astăzi tot mai profund este produsul inevitabil al unui proces de maturizare a noastră ca naţiune, pe care l-au exprimat în felul lor tot mai mulţi oameni de cultură (regizori, scriitori, arhitecţi, oameni de teatru, muzicieni, artişti vizuali). Iar dacă strada este vocea acestei nevoi de schimbare, arta este sufletul ei.

În ultimii ani, arta şi cultura au jucat un rol din ce în ce mai important sau, mai bine zis, şi-au regăsit rolul, locul de drept, încercând să grăbească maturizarea societăţii, cerând de fiecare dată şi atenţionând asupra necesităţii înnoirii ei. Oameni de cultură, în special tineri, cu cele mai diverse idei şi credinţe, şi-au dat întâlnire nu numai geografic în Piaţa Universităţii de la Bucureşti, în centrul Clujului, Iaşului şi în restul României pentru a manifesta nevoia de schimbare. Ei s-au întâlnit şi spiritual în spaţii definite de teme noi, de idei noi, de nevoi noi – spaţii care au creat coeziune, discurs, cultură şi artă, totul încununat de strigătul atât de tragic al unui act de cultură – concertul din clubul Colectiv.

Privind în urmă la protestele majore ale ultimilor ani, dincolo de diferenţele uneori chiar ideologice ale oamenilor adunaţi în stradă, putem spune, fără să avem îndoieli, că aceste proteste au închegat o dimensiune culturală esenţială pentru societate, o cultură vie. Ce-ar însemna asta? Manifestările creativităţii celor mai diverşi oameni care, spunând adevărul şi manifestându-l în stradă, au creat cultură. Protestul a devenit, în final, o formă de cultură politică, una care are ca piloni principali decenţa şi luciditatea.

Şi care, printr-un dialog constant, poate deveni o cultură dominantă în România de mâine care se va contura la alegerile viitoare. În acest moment de restructurare a societăţii este necesar să ne repoziţionăm în ceea ce priveşte rolul culturii vii, din care adesea fac parte şi cei mai autentici şi creativi reprezentanţi ai societăţii civile. Cultura vie poate da consistenţă acestei reforme a statului, poate prilejui viziune, poate naşte întrebări generatoare de noi sensuri pentru evoluţia şi dezvoltarea societăţii.

Nu trebuie să uităm că, fundamental, actul artistic e un act de protest, că orice schimbare istorică este însoţită şi am putea spune create de o schimbare culturală. Dimensiunea culturală a evoluţiei noastre ca societate a fost prea mult tratată ca un detaliu neesenţial. Ascultaţi cultura doamnelor şi domnilor, ascultaţi arta ce îşi face loc pe lângă oprelişti şi ignorare, ajungând pe zidurile străzii, în vernisaje improvizate, concerte ascunse, sau filme proiectate în depozite. Ascultaţi-o! Altfel drumul reformei va fi unul pe care îl vom face legaţi la ochi."