Liderii iranieni au încetat aproape complet să comunice între ei din cauza temerii de interceptări şi asasinate

După asasinarea a câtorva zeci de lideri iranieni, puterea în ţară ar fi trecut către susţinătorii unei linii mai dure în relaţiile cu Occidentul. Cu toate acestea, oficialii şi responsabilii din domeniul securităţii care au adoptat această linie se tem să comunice şi să se întâlnească între ei, deoarece asociaţii lor au fost ucişi tocmai ca urmare a interceptărilor şi în timpul întâlnirilor în aceeaşi locaţie.

Fragmentarea aparatului guvernamental de vârf şi lipsa de comunicare între reprezentanţii săi ridică întrebări cu privire la cine este în prezent responsabil pentru negocierile cu Statele Unite pentru a pune capăt războiului şi cum îşi vor coordona iranienii poziţiile, relatează The New York Times.

Această fragmentare subminează capacitatea guvernului de a lua decizii şi de a coordona lovituri de represalii la scară largă, au declarat pentru ziar oficiali americani şi alţi oficiali occidentali familiarizaţi cu evaluările serviciilor de informaţii, citaţi de The Moscow Times.

Deşi instituţiile de securitate şi militare ale Iranului continuă să funcţioneze, ele întâmpină dificultăţi în implementarea unor politici comune şi în elaborarea unor strategii noi.

Primul atac din acest război, care a dus la moartea ayatollahului Ali Khamenei şi a mai multor alţi lideri, a provocat deja o ruptură în relaţiile dintre membrii forţelor de securitate, ai armatei şi politicienii civili. Nici măcar nu este clar cât control are noul Lider Suprem, Mojtaba Khamenei, asupra guvernului. El nu a apărut în public, iar agenţiile de informaţii americane şi israeliene consideră că este rănit.

Unii oficiali ai serviciilor de informaţii occidentale cred că Mojtaba Khamenei este mai degrabă o figură simbolică, în timp ce liderii supravieţuitori ai Corpului Gărzilor Revoluţionare Islamice (IRGC) iau principalele decizii.

Duminică, Trump a susţinut că Statele Unite şi Israelul au realizat o „schimbare de regim” în Iran: „Un regim a fost învins, distrus, toţi membrii săi sunt morţi. Următorul regim a fost, de asemenea, practic distrus.” El a sugerat că în Iran s-a format un „al treilea regim”, adăugând că negociatorii americani discută cu „un grup complet diferit de oameni”, care sunt „foarte inteligenţi”.

Este dificil de înţeles exact ce a vrut să spună Trump prin aceasta. Cel mai probabil, el doreşte să creeze condiţiile pentru o încetare rapidă a ostilităţilor, inclusiv înainte ca navigaţia prin Strâmtoarea Ormuz să fie reluată. Înlocuirea liderilor cu unii mai pragmatici, menţinând în acelaşi timp regimul în sine, reprezintă abordarea principală a actualei administraţii faţă de adversari.

Această strategie a funcţionat bine în cazul Venezuelei: după capturarea lui Nicolas Maduro, noul guvern a căutat un contact mai strâns cu Statele Unite. În mod similar, Washingtonul doreşte să-l înlăture pe preşedintele Cubei şi să instaleze în locul său o persoană care să prefere reformele economice în locul respectării ideologiei comuniste.

Acum Washingtonul caută pe cineva cu care să ajungă la un acord în Iran, astfel încât după război să rămână la conducerea ţării o persoană dispusă să îmbunătăţească relaţiile, a scris Politico în urmă cu o săptămână, citând reprezentanţi ai administraţiei prezidenţiale.

Dar este posibil ca, din cauza eliminării multor lideri şi a lipsei de contact dintre cei rămaşi, să existe acum puţin spaţiu pentru negocieri. Iranul continuă să susţină în declaraţiile oficiale că nu negociază cu Statele Unite. Luni, a calificat propunerile de pace ale Washingtonului drept „nerealiste” şi a lansat o serie de lovituri cu rachete asupra Israelului.

Nu este deloc clar dacă există cineva la Teheran dispus să încheie un acord cu SUA şi dacă această persoană va putea convinge alţi oficiali să fie de acord.

Spargerea canalelor de comunicaţii iraniene a alimentat paranoia în rândul oficialilor de rang înalt rămaşi, care se tem acum că apelurile şi mesajele lor sunt interceptate de serviciile de informaţii israeliene, potrivit unor persoane familiarizate cu evaluările serviciilor de informaţii occidentale. Ca urmare, aceştia evită să se sune între ei.

Dar nici nu se întâlnesc, deoarece israelienii îi urmăresc şi îi lovesc. Aşa a fost eliminat, de exemplu, Gholamreza Soleimani, liderul miliţiei Basij a IRGC, care a participat la reprimarea brutală a protestelor din Iran. După ce Israelul a bombardat sediul Basij, Soleimani şi adjuncţii săi s-au refugiat într-un cort dintr-un parc forestier din Teheran. Acolo au fost surprinşi de o lovitură israeliană.

Cu cât procesul decizional de la Teheran se deteriorează mai mult, cu atât va fi mai dificil să se negocieze cu emisarii americani sau să se facă concesii. Iar negociatorii iranieni, dacă există, vor avea puţine informaţii despre ceea ce guvernul lor este dispus să accepte sau la cine să apeleze pentru îndrumare şi sfaturi.