Liberia: Hoţii de terenuri ajutaţi de băncile europene

Liberia este hărţuită pentru terenurile sale agricole. Plantaţiile de palmieri, care aduc un profit imediat proprietarilor, ocupă terenurile care permit agricultorilor să supravieţuiască. Coordonatorul Institutului Liberia pentru Dezvoltare Durabilă, Silas Kpanan’Ayoung Siakor, denunţă ultimul acord, care este destul de dubios, prin care au fost concesionate alte 310.000 de hectare de pământ, informează vineri agenţia MISNA.

Contractul a fost semnat de Guvernul din Monrovia şi de compania Sime Darby din Malaezia în 23 iulie 2009. Prin acest contract se permite chiriaşilor o disponibilitate imediată şi totală a terenurilor fără ca proprietarilor să le fie garantată o compensaţie.

"Ţăranii sunt lipsiţi de mijloace de trai – acuză Siakor - şi pot doar să spere să fie angajaţi ca muncitori pe aceste terenuri care le aparţineau". Compania Sime Darby este un colos care furnizează 6% din producţia mondială de ulei de palmier. Contractul prevede închirierea pe timp de 63 de ani a unei suprafeţe mari de terenuri cuprinse între judeţele Gbarpolu şi Grand Cape Mount din Liberia de Nord-Vest. Costul chiriei nu depăşeşte nici măcar cinci dolari pe un acru de teren.

Potrivit Institutului pentru Dezvoltare Durabilă, prima deficienţă este durata perioadei de închiriere, care depăşeşte limita de 50 de ani stabilită de lege. Dar este mai mult decât atât. Potrivit lui Siakor, "contractul de închiriere este ilegal, deoarece nu s-a făcut un studiu de fezabilitate şi de impact asupra mediului şi fără să aibă loc o licitaţie publică".

Aceste acuzaţii au fost susţinute şi de compania britanică care a fost numită de către guvern pentru a evalua aspectele juridice ale acordului. Cu toate acestea, buldozerele funcţionează în continuare. "Până în prezent nu au existat incidente - spune coordonatorul Institutului pentru Dezvoltare Durabilă - dar tensiunea este mare, oamenii nu au încredere în autorităţi şi încearcă să convingă reprezentanţii companiei Sime Darby să trateze în mod direct".

În luna noiembrie, fermierii din comunităţile afectate de acest acord au publicat o scrisoare deschisă în care au reafirmat dreptul lor la terenuri şi au denunţat că nu au fost consultaţi în niciun fel de compania Sime Darby.

Disensiunile dintre ei sunt amplificate de faptul că societatea din Malaezia are, de asemenea, sprijinul financiar din Europa. Băncile, fondurile de pensii şi fondurile de capital privat deţin acţiuni în Sime Darby, care sunt în jur de 280 de milioane de euro. De curând au facilitat, de asemenea, emiterea de obligaţiuni aparţinând societăţii malaeziane în valoare de 250 de milioane euro. În mijloc sunt fondurile de pensii ale guvernelor din Olanda, Norvegia, Germania, germanii de la Deutsche Bank şi englezii de la HSBC şi Standard Charter. Potrivit activiştilor organizaţiei ONG Re Common, în acest joc de interese sunt, de asemenea, italienii de la Banca Intesa, care ar avea o participare de peste 10 milioane de euro.

Desigur, în joc sunt nu numai drepturile fermierilor, dar şi protecţia mediului. Potrivit unui studiu realizat de Universitatea engleză din Reading, plantaţiile de palmieri şterg zeci de mii de hectare de păduri din Guineea de Sus, o zonă virgină în care trăiesc specii de păsări pe cale de dispariţie. O altă consecinţă, pe termen mediu, este însă cel de caracter social. "Pierderea mijloacelor de trai de către fermieri – subliniază experţii britanici - este de natură să încurajeze migraţia de la ţară la oraşe". Realitatea este că, la zece ani de la sfârşitul unui lung război civil, lupta pentru un loc de muncă şi supravieţuire este deja dificilă. Marile companii susţinute de interesele economice ale Băncilor, în acest caz cele europene, reduc la foame mii de persoane.