La 10 ani de la moartea lui Yasser Arafat, perspectiva unui acord de pace israeliano-palestinian rămâne îndepărtată (retrospectivă)

Statele Unite ale Americii au făcut din Yasser Arafat un obstacol în calea păcii cu Israelul, dar, la zece ani de la moartea liderului palestinian, perspectiva încheierii unui acord de pace istoric între israelieni şi palestinieni rămâne încă îndepărtată.

De la acordurile de la Oslo, din 1993, toate administraţiile americane au eşuat în privinţa procesului de pace israeliano-palestinian. De fapt, perspectiva unei soluţionări a conflictului nu a fost nicicând 'atât de îndepărtată din 1993, atunci când Arafat şi premierul israelian din acea perioadă Yitzhak Rabin au lansat negocieri', sublinia Hussein Ibish, cercetător în cadrul organizaţiei American Task Force on Palestine, citat de France Presse.

Întreaga lume îşi aminteşte de strângerea de mâna istorică dintre Arafat şi Rabin, întrevedere ce a avut loc sub auspiciile preşedintelui american democrat de atunci Bill Clinton, pe gazonul de la Casa Albă, la 13 septembrie 1993. În anul următor, cei doi lideri primesc Premiul Nobel pentru Pace, pe care l-au împărţit cu şeful diplomaţiei israeliene din acea perioadă, Shimon Peres.

Dar dialogul israeliano-palestinian, desfăşurat sub egida SUA, devine tot mai irelevant la sfârşitul anilor '90, culminând cu eşecul din vara anului 2000 al summitului de la Camp David, dintre Arafat şi premierul israelian de atunci, Ehud Barak. Începând de la a doua Intifada, în septembrie 2000, liderul palestinian este ostracizat de SUA, administraţia preşedintelui republican George W. Bush, care preia mandatul în ianuarie 2001, considerând că este un obstacol în calea păcii cu Israelul.

Însă unii experţi contestă însă această interpretare. 'Arafat a creat condiţiile pentru un acord. El a fost primul care a acceptat soluţia a doua state, el a schimbat dinamica palestiniană', a explicat Ibish. Iar Khaled Elgindy, de la Centrul Brookings pentru Politica privind Orientul Mijlociu, consideră că 'este evident că nu Arafat a fost problema'. Analistul acuză mai degrabă 'establishment-ul de la Washington şi administraţia Bush' că au 'supra-personalizat conflictul', punându-l pe seama lui Arafat pentru 'a ascunde sub preş cauzele profunde' ale contenciosului dintre Israel şi palestinieni. Aaron David Miller, expert la Centrul de studii Woodrow Wilson din Washington şi fost consilier pentru şase secretari de stat ai SUA în acest dosar, aflat în atenţia comunităţii internaţionale de aproape şapte decenii, recunoaşte de asemenea faptul că liderul palestinian 'avea credibilitatea, autoritatea si legitimitatea pentru a menţine controlul asupra mişcării palestiniene (...) şi pentru a încheia un acord, în cazul în care ar fi dorit-o', cu Israelul.

Nu este cazul succesorului său, Mahmoud Abbas, care, spune Miller, nu are 'nici autoritatea, nici legitimitatea străzii', fiind contestat în continuare de către mişcarea islamistă Hamas în Fâşia Gaza. Preşedintele Abbas rămâne totuşi partenerul privilegiat al Statelor Unite în vederea unei soluţionări a conflictului cu Israelul, Washingtonul considerând Hamas o 'organizaţie teroristă'. Dar până şi americanii recunosc că procesul de pace se află în totalitate într-un punct mort.

Arafat rămâne un simbol în teritoriile palestiniene, la 10 ani de la moartea sa

La zece ani de la moartea sa, Yasser Arafat rămâne un erou naţional pentru poporul palestinian, care încă aşteaptă crearea propriului stat. Atunci când a decedat, la 11 noiembrie 2004, în apropiere de Paris, el era preşedintele unei Autorităţi Naţionale Palestiniene muribunde, cu un statut neclar. Zece ani mai târziu, succesorul său, Mahmoud Abbas a obţinut la ONU statutul de stat observator. Dar, în realitate, palestinienii speră încă în crearea unui stat al lor, la 66 ani de la crearea statului Israel.

Arafat rămâne pentru palestinieni 'un simbol naţional deoarece el este considerat un lider care nu a renunţat niciodată şi care şi-a dedicat viaţa cauzei' palestiniene, apreciază Nathan Brown de la Centrul Carnegie. Până în ultimele zile de viaţă, asediat de buldozere israeliene în cartierul său general din Ramallah, el este cel care a ţinut piept Israelului. Din acest motiv, apreciază Karim Bitar, de la Institutul de Relaţii Internaţionale şi Strategice (IRIS), 'cauza palestiniană a fost identificată cu Yasser Arafat'.

Căci cel care la sfârşitul anului 1974 afirma la ONU: 'am venit cu o ramură de măslin şi o puşcă de revoluţionar. Nu lăsaţi să îmi cadă ramura din mână' a optat în cele din urmă pentru o soluţie diplomatică, începând un proces de pace dificil, aflat într-un punct mort din 2000. Calificat drept 'terorist' de către israelieni, expulzat din Iordania în 1970 sau îndepărtat de către armata israeliană din Liban, în 1982, Arafat a dobândit calităţile unui lider în căutarea unui stat.

Dar acest 'personaj de roman' care şi-a creat propria legendă, ştia ce anume trebuie să spună. În cursul celei de-a doua Intifada, el a lăudat mişcarea de 'rezistenţă', atrăgându-şi de partea să o mişcare pe care nici nu o planificase şi nici nu o lansase. În plus, Arafat a ştiut să mobilizeze mulţimile chiar şi în moarte: când trupul său neînsufleţit a fost repatriat, mii de palestinieni au bătut drumul până la Ramallah. În 2004, Arafat a devenit un 'martir' al cauzei palestiniene prin moartea sa, ale cărei circumstanţe fac încă obiectul unei anchete, prelevările de după exhumare indicând o posibilă otrăvire a fostului lider palestinian.

Israelienii, divizaţi în ceea ce-l priveşte pe Yasser Arafat

Pentru numeroşi israelieni, Yasser Arafat, purtând veşnica keffiyeh, eşarfa palestiniană în carouri alb-negre, rămâne un simbol 'terorist' şi numai o mică parte dintre ei îl salută pe cel care a reuşit să încheie primele acorduri cu Israelul. Timp de decenii, orice contact cu Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) condusă de Yasser Arafat era pasibil de pedeapsa cu închisoarea în Israel. În 1993, spre surpriza generală a fost anunţată încheierea unor acorduri privind autonomia palestiniană negociate în secret la Oslo, ce l-a transformat într-un interlocutor legitim.

Declanşarea celei de-a doua Intifada, în 2000, l-a transformat din nou pe Arafat în ochii israelienilor în inamicul public numărul unu. 'O mare majoritate a israelienilor crede că Arafat este principalul vinovat al violenţelor şi că el a subminat orice urmă de încredere pe care israelienii ar fi putut-o avea în dorinţa de pace a palestinienilor', a apreciat Anat Kurz, de la Institutul de Studii pentru Securitate Naţionala din Tel Aviv.

Uzi Dayan, general în rezervă şi fost consilier pentru securitate naţională al Israelului în epoca lui Arafat, consideră că liderul palestinian a fost un 'terorist' şi un 'escroc' care 'nu a fost niciodată de fapt pregătit să încheie un acord care ar fi pus capăt conflictului' israeliano-palestinian, ce durează de 66 ani.

Acest punct de vedere nu este împărtăşit de toată lumea. 'Contrar opiniilor multor israelieni, eu îl consider pe Arafat un mare lider, un adevărat revoluţionar care a reuşit să aducă în atenţie problema palestiniană în Orientul Mijlociu şi în lume', a afirmat profesoara universitară Anat Kurz. 'El nu are nici un succesor credibil, capabil să obţină pacea, dar acelaşi lucru este valabil şi de partea israeliană', a explicat ea.

Uri Savir, cofondator al centrului Shimon Peres, a avut mai mult întâlniri cu Yasser Arafat. 'Sunt unul dintre puţinii israelieni care nu are o opinie negativă despre Arafat, ceea ce nu mă face foarte popular, dar puţin îmi pasă', a spus el. 'Arafat este un simbol al revoluţiei, el nu a avut idei preconcepute', a declarat Uri Savir. 'El a fost mai bun ca lider şi ca negociator, decât în postura de ctitor de stat şi de instituţii moderne', a apreciat el.

A doua critică se referă la islamiştii din Hamas, care au înlăturat de la putere gruparea Fatah, mişcarea lui Arafat, în Fâşia Gaza, în 2007. 'El nu a înţeles pericolul strategic pe care îl reprezenta Hamas. Am avut lungi discuţii cu el pe acest subiect şi de fiecare dată mi-a spus: 'Nu vă îngrijoraţi'. A greşit, mai târziu s-a dovedit' acest lucru, a menţionat Uri Savir. Arafat rămâne totuşi cel care a 'permis progrese în relaţiile cu Israelul' şi a permis ca într-o zi, poate, soluţia a doua state pentru două popoare să devină realitate, a afirmat el.

Dar Uri Savir şi Uzi Dayan nu-şi pun mari speranţe în succesorul lui Yasser Arafat, Mahmoud Abbas. 'El nu are caracterul de unificator al lui Arafat. Este o figură mai occidentală, mai moderată şi în cele din urmă mai credibilă decât Arafat, dar nu are capacitatea de a decide', a explicat Uri Savir. Pentru Uzi Dayan, Mahmoud Abbas 'nu este un terorist. Dar totodată este prea slab pentru a distruge terorismul'.

La moartea lui Arafat, în 2004, israelienii anunţau că obstacolul în calea păcii a dispărut odată cu acesta. Zece ani mai târziu, ei îl acuză pe Mahmoud Abbas 'că nu este un om al păcii', reproşându-i recenta reconciliere cu Hamas. 'Tocmai această teamă faţă de Hamas îl face pe Abbas chiar mai puţin flexibil decât era Arafat', a conchis Uzi Dayan.