Kurzii sirieni testează autoguvernarea

Trei milioane de kurzi trăiesc în nordul Siriei. După un an şi jumătate de revolte care au degenerat într-un război civil, poporul kurd care până atunci s-a arătat supus regimului, a găsit prilejul de a obţine autonomia. De când s-au retras forţele siriene în urmă cu câteva luni, Partidul Uniunii Democratice (PYD) a preluat controlul asupra birourilor guvernului şi instalaţiilor militare din provincia Afrin (regiunea nord-occidentală kurdă). Retragerea tactică a forţelor regimului din zonele kurde a fost impusă de nevoia de a concentra trupele la Alepo şi Damasc, cele două focare ale insurgenţiei populare, notează joi ziarul La Razon.

Acest vid de putere le-a permis kurzilor să declare kurda limba oficială, care se studiază acum în şcoli. Au deschis şi propriulpost Ronahit TV şi au schimbat steagul sirian cu cel tricolor kurd înălţat uneori alături de cel al PKK, considerată grupare teroristă de Turcia şi SUA. PYD în Afrin şi Consiliul Naţional Kurd (CNK) din Qamishli au încheiat o controversată alianţă la Erbil (nordul Irakului) privind crearea Consiliului Suprem Kurd care şi-a înfiinţat propriile comitete de apărare populară, o miliţie 'civilă', pentru a-i proteja pe kurzi. Deşi preşedintele PYD din Afrin, Bagran Civakurd, neagă că aceste comitete seamănă cu miliţiile armate afiliate PKK, acestea sunt înarmate cu arme kalaşnikov şi patrulează provincia.

Încă din vremea lui Hafez al Assad, kurzii au fost folosiţi ca instrument al politicii regimului care a permis PKK să-şi menţină activităţile pe teritoriul sirian pentru a ţine la respect Turcia. Bashar al Assad i-a permis liderului PYD, Mohamad Saleh Muslim, să revină din exil şi a eliberat 600 de deţinuţi kurzi în aprilie. Fricţiunile dintre Siria şi Turcia au venit tocmai de la sprijinul arătat de Damasc lui Abdullah Öcalan, fondatorul PKK, încarcerat din 1999 în Turcia. Posibilul control al PYD asupra nordului Siriei a pus în şah Ankara, care se teme că PKK se va instala liber în nord cu sprijinul PYD, care guvernează 'de facto' în regiunea occidentală a Kurdistanului sirian.

Un lucru semnificativ este că după ce premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, a avertizat că Turcia nu va tolera prezenţa grupurilor teroriste kurde în apropierea frontierei sale cu Siria, PKK a declanşat o ofensivă împotriva forţelor militare turce în localităţile Hakary, Shamzinan şi Chale, de la graniţa cu Iranul, ca răspuns la ameninţările Ankarei. Dacă forţele turce decid să intre în nordul Siriei, 6.000 de combatanţi ai PKK vor apăra PYD. PYD şi-a exprimat neîncrederea faţă de Consiliul Naţional Sirian, asigurând că 'urmează agenda turcă'. Nu sprijină forţele siriene, dar nici nu luptă împotriva lor, având în vedere că acestea s-au retras fără rezistenţă din Afrin Kobani, Derek, Amude, Sari Kani şi Qamishili.

Când a început revoluţia siriană, PYD a propus altor partide kurde sub umbrela Consiliului Naţional Kurd (CNK), să formeze o alianţă pentru a unifica toate formaţiunile politice şi a avea o agendă comună. Însă diferenţele dintre CNK şi PYD au fost majore, astfel încât CNK şi-a creat pe ascuns propriul Consiliu Suprem alături de alte 9 partide, lăsând în afară PYD. Până la urmă la 4 august, graţie medierii moderatului Massoud Barzani, PYD a fost din nou acceptat în Consiliul Suprem Kurd. Diaspora kurdă este cea mai numeroasă din lume care nu are un stat propriu. Populaţia kurdă este repartizată în Turcia, Siria şi Iran: 30 de milioane de kurzi trăiesc în întreaga lume. În Turcia sunt 12 milioane, în nordul Siriei 3 milioane, iar în Irak şi Iran restul, kurzii reprezentând 10% din populaţie.