Judecat după ce a vorbit la Recorder, Beşu contestă imparţialitatea secţiei disciplinare a CSM

Procurorul Ionel Laurenţiu Beşu, fost judecător la Curtea de Apel Bucureşti şi unul dintre magistraţii din documentarul Recorder „Justiţie capturată”, a depus în dosarul său disciplinar două documente. Primul cere recuzarea judecătorului Alin Vasile Ene, membru CSM. Al doilea cere un „test de imparţialitate obiectivă” şi, în subsidiar, recuzarea membrilor secţiei care au votat două acte ale Consiliului despre documentar, scrie jurnalistul Virgil Burlă pe PressHub.

Referitor la Ene, cererea citează o postare făcută de acesta după documentarul Recorder, pe 13 martie 2026 în care judecătorul vorbeşte despre magistraţi pensionari „reactivaţi” pentru a „salva sistemul” şi despre foşti şi actuali magistraţi care ar prezenta nemulţumiri personale drept probleme sistemice. Scrie că cel mai nociv efect al Recorder ar fi „normalizarea exhibiţionismului justiţiei” şi încheie cu un îndemn: „Să nu uităm! Nici faptele. Nici numele”.

Al doilea episod, ulterior înregistrării acţiunii disciplinare, este o postare de pe Facebook din 19 august 2026 cu o „ştire fictivă”, cum o numeşte chiar Ene, care îl menţionează pe Beşu în termeni peiorativi şi ironici. Ene a publicat o satiră sub formă de ştire fictivă, despre un „autodenunţ colectiv” al procurorului. Beşu a răspuns că judecătorul pare să aibă deja opinii despre dosarul lui disciplinar şi a semnalat un conflict de interese. Ene a susţinut că sensul postării nu viza persoana lui Beşu, ci logica acuzaţiei de „favorizare a făptuitorilor”.

Pe plan juridic, cererea invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Citează cauza Olujić c. Croaţiei, în care Curtea ar fi analizat declaraţiile publice ale unor membri ai consiliului judiciar despre un magistrat cercetat şi ar fi constatat o atitudine părtinitoare. Mai citează cauza Morice c. Franţei, pentru nevoia de a examina circumstanţe verificabile care pot naşte îndoieli. Distinge între imparţialitatea subiectivă, adică opinia personală a celui care decide, şi cea obiectivă, adică garanţiile care exclud orice îndoială legitimă.

Concluzia este că Ene ar trebui fie să se retragă, fie să fie recuzat.

Articolul integral poate fi citit aici.