Italia, paradisul falsificatorilor de euro

Un sfert din euro falşi aflaţi în circulaţie provin din Italia, mai ales de la Napoli şi Caserta, dar şi din nord-est şi Lacul Maggiore. Afacerea prosperă datorită tehnologiilor tot mai sofisticate, scrie luni săptămânalul italian L'Espresso.

Monezi de 1 euro şi 2 euro, bancnote de 20, 50 şi 100 de euro - toate ilegale şi produse în Italia. Se întâmplă tot mai des să te trezeşti cu falsuri în buzunar. Tendinţa este în creştere din 2002, când la Milano, la doar câteva săptămâni de la scoaterea din circulaţie a lirei italiene, au fost confiscate primele monezi de 50 de cenţi produse în subsolul unei mănăstiri de maici.

De atunci, tehnicile s-au rafinat iar fenomenul s-a extins. Peninsula este epicentrul european al falsului monetar: din 531.000 de bancnote confiscate anul trecut în cele 17 ţări membre ale zonei euro, 123.000 au fost italiene, potrivit datelor carabinierilor, specializaţi în operaţiuni împotriva falsificatorilor. Dacă bancnotele aflate în circulaţie ating cifra astronomică de aproape 15 miliarde de bucăţi, confiscările au scos de pe piaţă peste 6 milioane de euro în 11 ani. Un fals din patru produs şi vândut ca autentic în lumea întreagă provine din laboratoare şi monetării clandestine din Italia.

Urmând traseul falsificatorilor se pot reconstrui adevărate ''districte': Campania în special, unde se formează cei mai buni tipăritori, dar şi Roma, Torino, Milano şi centre mici din Nord-Est (Lumezzane în Brescia şi Portogruaro în provincia Veneţia) pâna la Baveno, o localitate de pe malul Lacului Maggiore.

Bandele de falsificatori şi-au ameliorat tehnicile de fraudare a statului şi a celor care intră în posesia banilor falşi. Cea mai recentă descoperire a avut loc în luna ianuarie. Un garaj de la marginea Romei a fost transformat într-o monetărie. Au fost arestate trei persoane în flagrant delict, în timp ce erau în plină activitate de tipărire. Doi dintre ei aveau o experienţă de aurari şi gravori, exploatată pentru crearea de matriţe. Monezile de 2 euro au fost bătute având pe faţă versiunea comemorativă a 'Jocurilor Olimpice de iarnă de la Torino', mai puţin răspândită şi cunoscută, în timp ce monezile de 1 euro aveau faţa naţională franceză.

Pentru a contracara fabricile falsurilor, carabinierii au o unitate specială de combatere a contrafacerii monetare. În cadrul unităţii se interceptează şi studiază bancnotele, se coordonează investigaţiile şi se desfiinţează 'centrele de producţie' - zeci de laboratoare mici şi mari.

'Italia este ţara cea mai activă din Europa la capitolul bani falşi, dar ceea ce reiese din date este doar vârful unui aisberg mai extins. Nimeni nu ştie cu exactitate cât de multe bancnote false circulă cu adevărat', a afirmat comandantul Alessandro Gentili, care a descris fenomenul drept unul silenţios, o criminalitate neviolentă şi nealarmantă şi din acest motiv mai puţin cunoscută.

Punctul central al producţiei şi confiscărilor este reprezentat de provinciile Napoli şi Caserta. Într-o singură tiparniţă din Caserta, în fiecare lună au fost 'tipărite' 250.000 de bancnote de 20 de euro. Datorită unor echipamente sofisticate, falsificatorii au reuşit să reproducă, cu foarte mare fidelitate, imprimarea specială şi filigranul bancnotelor de 20 de euro. Acelaşi scenariu a fost constatat şi în localitatea Carinola (provincia Caserta) , iar apoi în cartierul Scampia (Napoli), de unde au plecat mii de bucăţi pe fundul dublu al unor valize, la Ponticelli (siburbie a oraşului Napoli), unde existau tipografii specializate în bancnota de 50 de euro, precum şi la ''maeştrii'' contrafacerii din Afragola (Campania).

Pentru a intra în 'afacere' este nevoie de o imprimantă de precizie, hârtie filigranată, matriţe pentru holograme şi cerneluri speciale. Material de profesionişti pentru imprimare off-set, numeroase matriţe necesare pentru a imprima în suprapunere diferitele straturi ale feţelor, o cantitate mare de cerneluri şi solvenţi speciali. La periferia oraşului Foggia (sud-estul Italiei) s-a mers şi mai departe: bancnote imprimate cu o tehnică rafinată pe hârtie originală filigranată, furată din fabrica de hârtie din Fabriano. În acest fel, mafia numită 'societatea foggiană' şi-a diversificat activităţile ilegale, începându-şi noul business în colaborare cu clanuri casalese, pentru a continua apoi afacerea pe cont propriu.

Acesta nu este însă singurul caz de diversificare infracţională. Adevărate 'holdinguri' ale falsificărilor cu sute de membri acţionau în 11 regiuni, începând de la Melito Porto Salvo, în Reggio Calabria. O reţea ramificată de falsificatori, cu sedii şi în străinătate (Spania, Germania şi Lituania), a determinat în 2009 direcţia antimafia calabreză să înfiinţeze un ''grup de anchetă' pentru a detecta laboratoarele clandestine din provinciile Napoli, Caserta şi Reggio Calabria, unde se tipăreau milioane de euro.

Potrivit anchetatorilor, diferite organizaţii s-au asociat pentru plasarea pe piaţă a unor bancnote de la 20 la 100 de euro, bucăţile preferate ale falsificatorilor. Dacă ''peştii mici'' cumpărau cu 1.000 de euro echivalentul a 4.000 de euro în bancnote false, clanurile cumpărau chintale de stocuri.

''Bancnotele sunt transportate pe mare, ascunse în containere pentru a merge în America de Sud, unde sunt schimbate pentru cocaină, în timp ce în Europa de Est pentru ţigări sau arme', a confirmat colonelul Gentili.

Ultima modă sunt falsurile pe jumătate: bancnotele sunt tăiate în două şi datorită unor fotocopii color bine realizate, din una se fac două. Pentru a le plasa pe piaţă este suficient să o faci într-o casă de pariuri, sau la biserică: cu o donaţie pentru slujbă făcută în bancnote de 50 sau 100 de euro, au fost plasate zeci de bancnote false şi s-a încasat restul.