Iranul pune sare pe rana republicanilor:. Afişează un panou publicitar masiv cu mesajul "Îl vom ucide pe Trump"
Iranul a dezvăluit săptămâna aceasta un panou publicitar uriaş şi bannere deasupra Pieţei Enqelab din centrul Teheranului. Panoul afişa, în limba engleză, mesajul: "Îl vom ucide pe [Donald] Trump" – accentuând gradul de ostilitate personală cu care este privit liderul american în cercurile oficiale iraniene.
Afişul îl înfăţişează pe preşedintele SUA în spatele gratiilor, cu capul plecat. Şi, într-un anumit sens, având în vedere rezultatele alegerilor intermediare din SUA de marţi, Iranul l-a "ucis" într-adevăr pe Trump, sau cel puţin al doilea mandat al preşedinţiei sale, potrivit The Guardian.
Înfrângerea lui Trump este cu atât mai picantă cu cât survine chiar în ziua în care conducerea iraniană sărbătoreşte aniversarea ocupării Ambasadei SUA din Teheran în 1979, un eveniment care l-a pus în dificultate pe Jimmy Carter şi care ne aminteşte cum Iranul a ruinat perspectivele mai multor preşedinţi americani.
Nu este de mirare că rezultatele alegerilor din SUA, urmărite cu mare interes, au dus la un grad considerabil de triumfalism în interiorul Iranului.
Ehsan Movaheidian, un specialist în relaţii internaţionale, a afirmat: "Republica Islamică a Iranului a reuşit să provoace o schimbare de regim în America. Acelaşi lucru se va întâmpla în curând şi în Europa. Înclinaţi-vă în faţa puterii Iranului".
Meisam Zohurian, un deputat conservator, a declarat: "Bucuria faţă de rezultatul alegerilor din SUA nu are nimic de-a face cu venirea acestui partid sau plecarea acelui partid. Problema este că agresorul a fost târât în noroi, iar Iranul a avut un impact asupra rezultatului".
Cu toate acestea, liderul suprem al Iranului a afirmat că oricine se aşteaptă la o schimbare a politicii SUA "se înşală grav".
"Cei care încă mai nutresc chiar şi cea mai mică speranţă că comportamentul sistemului hegemonic s-ar putea schimba prin schimbări partizane sau facţionale, sau care îşi imaginează că făcând concesii Statelor Unite le pot descuraja de la ostilitatea faţă de naţiunea iraniană, se înşală grav", a scris Mojtaba Khamenei.
Alţii au prezis noi înfrângeri electorale pentru cei pe care îi considerau instigatori la război în Europa, precum şi expulzarea bazelor americane din întregul Orient Mijlociu.
Rezistenţa – sau încăpăţânarea – de care a dat dovadă Iranul în ultimele opt luni istovitoare a permis ca Strâmtoarea Hormuz să devină un canal controlat de Iran, prin care inflaţia şi preţurile ridicate la motorină au fost transmise sistemului american. Chiar şi Trump însuşi a recunoscut miercuri, şi a deplâns faptul că poporul american a decis că durerea "pe termen scurt" a inflaţiei nu era un preţ care merita plătit pentru a împiedica Iranul să devină o putere nucleară.
Însă marea întrebare acum este dacă vreuna dintre părţi va considera aceste rezultate cutremurătoare ca un moment de reevaluare a strategiei sale diplomatice. Negociatorul-şef al Iranului, Mohammad Bagher Ghalibaf, s-a grăbit să-l îndemne pe Trump să accepte înţelepciunea poporului american. Pe reţelele sociale, el l-a îndemnat pe Trump să se supună verdictului Americii: "Fie că a fost motivată de conştiinţă sau de costul vieţii, America a spus «nu» războiului şi noi susţinem acest mesaj".
Ghalibaf a adăugat: "Dacă guvernul SUA trădează voinţa publică pentru a servi intereselor finanţatorilor şi şantajiştilor internaţionali, va afla că «nu»-ul nostru vine însoţit de un coşmar".
Totuşi, Iranul va fi, de asemenea, invitat să reflecteze asupra înţelepciunii războiului de către monarhiile din Golf şi, posibil, de către Rusia şi China – aceasta din urmă fiind o ţară care pare, în sfârşit, să se mobilizeze pentru a găsi o soluţie la blocada din Strâmtoarea Hormuz, care împiedică exporturile de petrol din Orientul Mijlociu, atât de necesare, să ajungă la industriile sale.
China tinde să bată doar la uşile despre care ştie că se vor deschide, aşa că probabil testează fezabilitatea unui acord în care Iranul să-şi "dilueze" – sau să-şi reducă concentraţia – stocul de uraniu puternic îmbogăţit de pe teritoriul său, sub supraveghere internaţională. Un trimis special chinez se îndreaptă spre Oman, Iran şi Arabia Saudită aproape imediat.
Aceste ţări, dintre care unele sunt înţelegătoare faţă de situaţia dificilă a Iranului, pot sublinia că, dacă Teheranul a crezut vreodată, în perioada premergătoare alegerilor, că Trump va capitula şi îşi va întoarce flota de portavioane, s-a înşelat. Unii diplomaţi iranieni speraseră într-adevăr că perspectiva unei înfrângeri la alegerile de la jumătatea mandatului şi presiunea din interiorul Partidului Republican l-ar fi determinat pe Trump să facă concesii faţă de Teheran.
De fapt, ambele părţi şi mediatorul principal, Qatarul, au încercat în mod clar să folosească ziua alegerilor ca pârghie, dar, în cele din urmă, niciuna nu a dat înapoi. Trump s-a ţinut de cuvânt şi a refuzat să permită ca sondajele de opinie din ce în ce mai sumbre să-i diminueze hotărârea de a ţine Iranul în strânsoarea sa. Blocat într-o situaţie de "nici război, nici pace", prioritatea lui Trump a fost să menţină preţul petrolului cât mai scăzut posibil, sugerând în repetate rânduri că o soluţionare ar putea fi iminentă.
În următoarele două luni, până la convocarea noului Congres în ianuarie – ceea ce îi va reduce opţiunile bugetare –, Trump dispune de o mai mare libertate de acţiune şi are puţine obligaţii de a da socoteală. Prejudiciul adus Partidului Republican a fost deja făcut şi nu poate fi reparat.
Nu este de mirare că susţinătorii lui Trump care au militat de la început pentru război exercită presiuni tot mai mari pentru a lovi din nou cât mai repede. Laura Loomer a scris pe X: "E timpul ca preşedintele Trump să se ocupe de Iran odată pentru totdeauna. Fă-o pur şi simplu, nu mai ai nimic de pierdut acum. Du treaba la bun sfârşit".
Însă credibilitatea lui Loomer şi a celor ca ea a fost grav afectată: în februarie, ea l-a sfătuit pe Trump că schimbarea regimului din Iran ar putea fi la fel de uşoară ca răsturnarea regimului Maduro din Venezuela. În mod similar, premierul israelian Benjamin Netanyahu promovează acum informaţii din serviciile de informaţii care arată că Iranul se pregăteşte să folosească arme chimice. Uşurinţa cu care acesta din urmă invocă informaţii secrete pentru a justifica un alt atac asupra Iranului s-ar putea să fi ajuns deja la cunoştinţa Casei Albe.
Hillary Clinton, vechea adversară a lui Trump, este una dintre cei care cred că Trump va lansa probabil atacul amânat de multă vreme. Ea a declarat: "Cred că se va simţi prins în capcană. Se va simţi furios şi plin de resentimente şi va reacţiona agresiv".
Ajuns atât de departe şi după ce a plătit un preţ politic atât de mare, Trump ar putea încerca, în următoarele două luni, să-şi asigure un moştenitor politic ducând treaba la bun sfârşit – oricare ar fi definiţia lui pentru asta. El este convins, aşa cum a declarat pentru Fox News săptămâna aceasta, că "Iranului îi mai rămân foarte puţine rachete şi drone, şi o capacitate şi mai redusă de a mai construi altele".
Totodată, Trump s-a lăudat: "Avem de-a face cu o forţă totală. Putem pune capăt conflictului în orice moment".
