Iranul primeşte 116 tone de uraniu natural din Rusia. Suficient pentru cel puţin 10 bombe nucleare

Conform AP, Iranul se pregăteşte să primească o cantitate majoră de uraniu natural, cadou din partea Rusiei, drept compensaţie pentru apa grea pe care Teheranul a trebuit să o exporte. Tranzacţia a fost aprobată de administraţia Obama şi celelalte ţări semnatare ale acordului cu Iranul, care au agreat aparent pentru a ţine treaz interesul Teheranului pentru semnarea acordului nuclear.

AP citează doi diplomaţi de rang înalt care au declarat că transferul, aprobat recent de SUA şi alte cinci puteri mondiale care au negociat acordul nuclear în 2015, prevede livrarea a 116 tone de uraniu natural, din Rusia.

Conform acordului semnat, aprobarea Consiliului de Securitate al ONU este necesară, dar este mai mult o formalitate, luând în considerare faptul că majoritatea statelor care au aprobat transferul sunt membri permanenţi ai Consiliului.

Transferul are loc drept compensaţie pentru cele aproximativ 40 de tone de apă grea exportate de Iran în Rusia de la intrarea în vigoare a acordului nuclear. Alte 30 de tone au fost trimise în SUA şi Oman.

Uraniul poate fi îmbogăţit la niveluri diferite – putând fi folosit drept combustibil pentru reactoare, în scopuri medicale şi pentru cercetări sau ca material explozibil pentru bombe atomice. Iranul susţine că nu are niciun interes în construirea de astfel de arme şi că activităţile sale sunt monitorizate îndeaproape pe baza acordului pentru a se obţine asigurări că nu sunt folosite în scopuri militare.

După cum au raportat analiştii la acea vreme, Teheranul a primit anterior o cantitate similară de uraniu natural în 2015 ca parte a negocierilor care au dus la controversatul acord nuclear, în schimbul uraniului îmbogăţit trimis Rusiei.

Noul noul transport va fi primul de acest fel de la intrarea în vigoare a acordului nuclear în 2016.

Livrarea a fost anunţată înaintea unei întâlniri în Viena, unde reprezentanţii Iranului, Statelor Unite, Rusiei, Chinei, Marii Britanii, Franţei şi Germaniei vor analiza plângerile iranienilor că SUA nu respectă promisiunile făcute în acord cu privire la uşurarea sancţiunilor.

După cum susţine AP, „acordul pentru uraniu are loc într-un moment sensibil. În condiţiile în care viitoarea administraţie americană şi numeroşi congresmeni americani sunt sceptici în privinţa eficienţei acordului nuclear care este menit să forţeze Iranul să dezvolte un program nuclear paşnic pe termen îndelungat, aceştia ar putea privi acordul ca o dovadă suplimentară că Teheranului i se acordă prea multe concesii”.

Diplomaţii au declarat că orice uraniu natural transferat Iranului după intrarea în vigoare a acordului nuclear ar trebui să fie strict monitorizat de către Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică timp de 25 de ani după implementarea acordului.

Ei au precizat că Teheranul nu a declarat ce va face cu uraniul primit, dar că ar putea alege să îl depoziteze sau să-l transforme în uraniu slab îmbogăţit (materie primă pentru reactoarele nucleare) şi apoi să-l exporte.

În ciuda restricţiilor prezente asupra programului său de îmbogăţire a uraniului, cantitatea de uraniu natural primită este semnificativă dacă Iranul decide să îl stocheze, luând în considerare potenţiala sa utilizare de îndată ce unele limite aplicate asupra activităţilor nucleare iraniene încep să expire în mai puţin de un deceniu.

Partea tulburătoare a transportului rusesc a fost observată de David Albright, al cărui Institut pentru Ştiinţă şi Securitate Internaţională (Institute of Science and Internaţional Security) informează congresmenii americani în legătură cu programul nuclear al Iranului.

Albright a declarat că uraniul natural livrat de Rusia ar putea fi îmbogăţit până la un nivel suficient de ridicat pentru a produce peste 10 bombe nucleare simple, „în funcţie de eficienţa procesului de îmbogăţire şi design-ul armei nucleare”.

Deşi rămâne de văzut dacă preşedintele ales al SUA, Donald Trump, va comenta asupra livrării ruseşti neaşteptate, unii analişti sunt siguri că Israelul, şi în special premierul său Benjamin Netanyahu, va face presiuni la ideea existenţei unui vecin inamic înarmat nuclear.

Reuters a susţinut că legiuitorii iranieni au aprobat luni planuri pentru extinderea cheltuielilor militare la 5% din bugetul ţării, inclusiv pentru dezvoltarea programului de rachete cu rază lungă, pe care Trump a promis că vrea să-l vadă închis. Măsura reprezintă un imbold pentru establishmentul militar iranian – armata regulată, Gărzile Revoluţionare de elită şi Ministerul Apărării – căruia i s-a alocat aproape 2% din bugetul de pe 2015-2016.

Dar acest lucru ar putea plasa Iranul pe un curs de coliziune cu administraţia Trump şi va alimenta criticile din partea altor state occidentale care susţin că testele recente de rachete balistice iraniene nu sunt în concordanţă cu o rezoluţie ONU asupra Iranului. Acea rezoluţie, adoptată în 2016 ca parte a acordului de reducere a activităţilor nucleare ale Teheranului, cere Republicii Islamice să se abţină de la producerea de rachete balistice capabile să transporte arme nucleare. Teheranul susţine că nu a desfăşurat niciun fel de activităţi care să includă rachete capabile să transporte astfel de încărcături.