Israelul achiziţionează de urgenţă două F-35. Scenarii de groază din Orientul Mijlociu

Luni, Secretarul american pentru Apărare, Ashton Carter, a asistat la ceremonia de livrare a doua avioane de vânătoare de generaţia a cincea, F-35 către Forţa Aeriană Israeliană (FAI), conform unui comunicat al armatei israeliene.

Pe 10 decembrie, Peter Cook, purtătorul de cuvânt al Pentagonului a declarat că Ashton Carter va vizita Israelul pentru a acompania cele două aparate, dând evenimentului o greutate chiar mai mare decât o avea implicit.

La sfârşitul lunii noiembrie, guvernul israelian a aprobat achiziţionarea de aparate F-35, în număr de 50.

Dar achiziţia, făcută în regim de urgenţă, ciudată având în vedere problemele tehnice rămase nerezolvate la aparatele F-35, arată o realitate mult mai îngrijorătoare.

Israelul, care face parte din consorţiul care produce modelul F-35, este prima ţară din Orientul Mijlociu care obţine asemenea avioane. Proiectul F-35 este de departe cel mai ambiţios şi scump sistem de armament din istoria Departamentului Apărării, cu un cost estimat la 1,5 trilioane USD.

Contextul achiziţiei este tulburător

Mass media siriană a raportat săptămâna trecută că Israelul a tras cu rachete sol-sol asupra unor instalaţii de pe lângă un aeroport militar aflat la marginea Damascului - la cel puţin 40 km de graniţa dintre Siria şi Israel.

Atacul - care nu a fost negat şi nici recunoscut de Tel Aviv, este îngrijorător, fiind prima intervenţie a Israelului în teatrul de operaţiuni din Siria.

Presa a afirmat că atacul a fost făcut cu rachete - şi nu cu bombe obişnuite, lansate din aer.

O rachetă care să atace suburbiile Damascului nu este un dispozitiv obişnuit, de tipul celor antitanc, trase cu miile în conflictele cu Hezbollah. Cel mai probabil a fost, conform analiştilor, o rachetă de genul Popeye sau Delilah, sau chiar un nou model, deocamdată necunoscut.

Comentatorul militar israelian Ron Ben-Yishai se întreabă de ce a folosit Tel Aviv-ul rachete în locul bombardamentului obişnuit, aşa cum procedează în mod normal.

Bombele aruncate din avion sunt în general mai ieftine decât rachetele, chiar şi luând în considerare costurile de operare a aeronavei şi pilotajul.

Dacă într-adevăr Israelul a folosit rachete sol-sol aşa cum susţine toată media, are un motiv suficient de puternic pentru acest lucru.

Iar acest motiv ar putea fi sistemul radar rusesc instalat în Siria, care impune o zonă no-fly, zonă pe care administraţia americană s-a ferit să o ridice acum câţiva ani, la începutul conflictului.

Conform lui Ben-Yishai “dacă Israelul ar fi folosit avioane pentru această misiune, n-ar fi fost necesar să intre pe teritoriul sirian pentru a lovi baza aeriană - ci ar fi putut-o face pe mare sau pe deasupra teritoriului libanez.

În ambele cazuri însă, radarele instalate de Kremlin deasupra Siriei ar fi detectat prezenţa avioanelor israeliene în zonă.

Este posibil ca o pătrundere a avioanelor israeliene să pună Rusia în situaţia de a avertiza bateriile anti-aeriene siriene, care ar fi deschis focul asupra aparatenlor Tel Avivului, tensionând relaţiile dintre Kremlin şi guvernul Netanyahu. O variantă ar fi că prin folosirea de rachete, Israelul a dorit să protejeze relaţia cu Kremlinul şi să menajeze pe cât posibil Rusia, în timpul operaţiunii.

Un alt motiv ar fi rachetele sistemelor S-400, S-300 şi SA-23 sol-aer pe care Rusia le-a instalat în Siria, care prezintă o problemă pentru aparatele israeliene care operează în spaţiul sirian - aparate care sunt detectabile şi care pot deveni ţinta ruşilor, în cazul în care bombardamentele israeliene lovesc din greşeală trupe sau instalaţii aparţinând Moscovei.

Totuşi achiziţia celor două avioane F-35 implică faptul că lucrurile nu sunt atât de simple.

Aparatele F-35 sunt din clasa Stealth - care în principiu ar fi nedetectabile de către sistemele aflate în prezent în Siria. Răspunsul Rusiei la mutarea Israelului ar putea fi menţinerea status-quo-ului, sau instalarea de noi sisteme, chiar mai sofisticate, care să monitorizeze spaţiul de deasupra Siriei.

În acest moment situaţia este oricum primejdioasă. Problema cu lansarea, de către Israel, a rachetelor împotriva Damascului este că teatrul de operaţiuni din Siria este înţesat cu rachete şi proiectile de tot soiul.

Iar în condiţiile în care rachetele mai au şi probleme de funcţionare uneori, având în vedere că Israelul, şi probabil Iranul, au bombe nucleare, este uşor de înţeles de ce evoluţia din Orientul Mijlociu îngrijorează analiştii.

Mişcarea Statelor Unite este şi ea interesantă. Administraţia Obama, care a arătat până acum o răceală imensă faţă de guvernul Netanyahu - s-a grăbit să-l trimită pe Carter împreună cu aparatele în Israel, pentru un eveniment cu surle şi trâmbite.

Cea mai îngrjorătoare este, probabil, politica Israelului de rezolvare a situaţiilor de acest gen - în mod tradiţional bazată pe lovituri preemptive, care descurajează şi previn ca lucrurile să iasă de sub controlul Tel Avivului.

Un posibil scenariu de coşmar pentru pacea mondială, aşa fragilă cum este, ar fi ca Israelul să detecteze transporturi de arme de distrugere în masă dinspre Teheran prin Siria către Hezbollah. Moment în care orice rezolvare preemptivă a problemei de către Tel Aviv are şanse să arunce lumea într-un al treilea război mondial în cel mai scurt timp.