Interviu cu preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, Teodor Mărieş (III)

Continuarea interviului cu preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, Teodor Mărieş.

Reporter: În 2006 Traian Băsescu a condamnat comunismul; să fi fost o tentativă pentru lansarea unui proces al comunismului?

Teodor Mărieş: A fost un curent atunci, un curent [care] din păcate şi în Europa a fost oprit. Vreau să văd ce va face Europa, ce va face Putin în aceste zile când tot comuniştii sunt cei care se află în stradă.

R: Dacă Iliescu şi membrii eşalonului doi al PCR deţin suficientă putere în România este posibil ca un proces al comunismului sau aibă loc? Ca vinovaţii să fie traşi la răspundere.

TM: Ei deţin suficientă putere în diferite structuri, începând în special de la mecanismul juridic – parchet, instanţe; comuniştii s-au spălat întotdeauna cu mâna justiţiei. Aceasta [este o] cârpă mizerabilă care funcţionează în România mai mult decât criminal – şi nu cred că există român care să fi avut de a face cu justiţia şi să spună că e în regulă acolo. De la o crimă care s-a întâmplat, până la revendicările de case şi terenuri confiscate în anii ‘50 ‘60 şi până la acest dosar, totul s-a făcut la comandă.

Există o lege dată anul trecut care prevede că poţi să faci iniţiativă legislativă la Parlamentul European şi care va intra în vigoare în martie 2012, din câte ştiu eu. Sper să fie gata normele, strângerea unui milion de semnături ar duce la o iniţiativă legislativă din partea forului european, privind orice, mediu, sănătate, etc. Este uşor de strâns un milion de semnături, din Germania de Est şi până în Letonia, pentru a se iniţia un proces de condamnare a comunismului. În unele state puţin mai harnice decât noi, şi mă refer la unele dintre ţările baltice şi la Polonia, unii dintre tovarăşi au fost [condamnaţi] şi poate şi-au şi expirat pedeapsa. La noi nu se vrea, deşi la noi s-a reuşit în cazul câtorva. La procesul Timişoara, au fost condamnaţi Stănculescu şi Chiţac în 2000, a venit Iliescu la putere şi le-a anulat pedeapsa; s-a reluat dosarul în 2004, au fost condamnaţi din nou şi unul dintre ei încă stă, în puşcărie.

R: Credeţi că greva aceasta a foamei va duce undeva?

TM: Bun, greva o fac tot pentru respectarea legii 341, legea Recunoştinţei, care dă nişte drepturi şi facilităţi celor care au luptat în Revoluţia din decembrie, fiind reţinuţi, răniţi sau luptători cu merite deosebite. Bineînţeles, că urmaşii lor indiscutabil e normal să fie prinşi în această lege. Vine guvernul actual român, după ce se acceptă legea timp de 6 ani,acceptă preschimbarea certificatelor pe legea existentă, numărul lor rămâne undeva la 21.000, din iniţial peste 30.000, sigur mulţi dispărând chiar natural dintre noi, s-a făcut şi o oarecare triere. Din păcate, legea a fost făcută în 2004 de Ion Iliescu şi Sergiu Nicolaescu, şi în lege au putut să pătrundă şi militarii care nu au fost niciodată de partea poporului – poate au fost tacit atunci când s-au retras la ora 23 -23.30 în 22 decembrie şi până pe la orele 2 sau 3 când i-au scos din nou în stradă. Deci, ca atare...faptul că nu ai tras nu înseamnă că ai vreun merit la Revoluţie. Repet, CEDO spune că armata a tras în ultimele zile ale lunii decembrie şi nu spune acest lucru fără probe.

Sigur şi acolo s-a încercat, şi acel Corneliu Bârsan (judecător la CEDO al României de peste 15 ani) începem astăzi să ştim cine este...şi am avut multe reproşuri din partea multor intelectuali din România şi străinătate, când la prima grevă am spus că din punctul meu de vedere este un borfaş, care a făcut ghetele la toata lumea politică românească (care i-au cerut sprijinul, cei care au apelat la serviciile sale). Soţia sa este mare judecătoare de la Curtea Supremă. [În privinţa a ceea] ce se întâmplă la Curte şi componenţa delegaţiei noastre, angajaţii români de la Curte, din punctul meu de vedere este o mare mizerie. Sunt şi oameni, dintre angajaţii români, care au coloană la Curtea Europeană, dar marea majoritate sunt pe pile, trimişi pe direcţie şi de către servicii. Aceasta este realitatea foarte cruntă la Curtea Europeană de care m-am lovit în cele câteva vizite ale mele acolo, şi am observat şi simţit pumnul în piept care mi se pune de la plecarea din ţară spre Curte şi până la întoarcerea de acolo. Urmărire, oprelişti, diversiuni în Curte, minciuni spuse în Curte despre mine – care au ajuns în România şi au fost transmise pe posturile de televiziune.

[Dar au existat şi] oameni adevăraţi care mi-au spus “Noi nu suntem la direcţia respectivă, şi încercaţi aşa şi aşa.”. Am încercat şi am reuşit. Eu l-am recuzat încă de atunci pe Bârsan, după care el s-a suspendat din dosarul Mineriadei (din acesta făcea parte, cel puţin ca martor, pentru ca el aşteptase minerii la Facultatea de Drept, unde îşi desfăşura activitatea în 1990) şi al Revoluţiei. Am avut oprobiul multor intelectuali din România şi străinătate. La vremea respectivă am compus o scrisoare şi am spus: eu o pun pe site, voi publicaţi-o şi Bârsan să răspundă. Şi dacă nu este adevărat ce a spus Mărieş, atunci îmi cer iertare. Din păcate nu a răspuns niciodată, deoarece erau acuze extrem de precise, cu probe şi cu faptele [sale] şi ale oamenilor lui de la Curtea Europeană. Şi acolo trebuie umblat şi schimbat, şi nu înţeleg de ce nu este retras – lăsând la o parte complicitatea multora dintre agenţii guvernamentali ai României la CEDO direct cu falanga corupţiei justiţiei româneşti în Europa.

Sigur, ceea ce spun este greu de crezut pentru un om care îşi imaginează că atunci când intră într-un tribunal i se [va] face dreptate, mai ales la Curtea Europeană. În cadrul Curţii există oameni onorabili, judecători din atâtea state, şi este de neconceput pentru un neamţ sau francez ca atunci când faci o scrisoare către guvernul turc, rus, român, spaniol etc. să adaptezi limbajul în funcţie de cum ţi se pare ţie că ar fi sistemul politic de acolo. Există un singur limbaj, iar când scrie “Curtea dispune să se pună la dispoziţie documentele din dosarul Revoluţiei” totuşi în România “a pune la dispoziţie” înseamnă, în cazul fericit, a arăta câte un dosar la avocat şi acesta dacă vrea să scrie ceva din acel dosar. În Turcia, nu ţi-l arată iar în Rusia nici nu bagă în seamă dispoziţia. În Germania, înseamnă a ţi-l pune la dispoziţie, ai nevoie de ceva din el faci copii etc. Nu, în România au trebuit 4 precizări la Curte, şi-au bătut joc ţinându-mă în greva foamei, au încărcat maşina cu documente, le-au trimis la CEDO deşi le-am atras atenţia şi în ţară şi la Curte: “Domnilor se consumă banii noştri, nu sunt doar banii României, ci ai Europei; nu trimiteţi maşinile blindate până la Curte degeaba din moment ce aţi dispus să predaţi în România, la Asociaţia 21 Decembrie acea copie, pentru ca ei îi revine; nu plimbăm maşina până acolo ca să le ducem, facem inventarul că le primim şi apoi le returnăm prin colete poştale.” În România şi-au permis să trimită, să plătească şofer, benzină, să le trimită până acolo, unde le-au fost respinse şi trimise înapoi şi au fost nevoiţi să mi le predea, aici.

De asta spun că este foarte greu unui judecător, care are un coleg din România, cu care bea cafeaua dimineaţa şi care îi spune: “Domnule, Mărieş a venit aici, şi el este terorist, ne terorizează acolo cu mitinguri, cu presiuni, merge la Ministerul de Externe şi s-a legat cu lanţuri.” Şi atunci el se gândeşte că poate Mărieş este un extremist. Dar el nu ştie că Ministerul de Externe ţine 5 sau 6 luni de zile 40.000 de file – primele documente trimise de CEDO – într-un beci al lor, iar agentul guvernamental al României minte opinia publică românească şi spune “Am trimis tot ce a trimis CEDO”. M-am dus la Curtea Europeană, iar domnul (Santiago) Quesada – grefierul şef al secţiei a 3-a unde se află dosarul nostru, a acceptat întrevederea cu mine, i-am explicat situaţia şi mi-a spus “Dl Mărieş nu există la Curte nicio filă” (în aprilie 2007). A doua zi am primit un document din care se rezulte acest lucru, că nu există nicio filă [la CEDO]. În aceeaşi zi, Razvan Horaţiu Radu, fostul agent al României la CEDO, a dat comunicat pe agenţia naţională de ştiri că el a trimis [Asociaţiei 21 Decembrie] integral tot ceea ce a trimis CEDO. Aveam două documente în faţă cu care m-am dus în faţa Ministerului de Externe, sigur că am făcut protest la poarta Ministerului, m-am legat cu lanţuri. Sigur că ministrul Diaconescu a înţeles şi ne-a primit în audienţă, când [Razvan Radu] l-a minţit şi pe el timp de o jumătate de oră, că nu are nimic; el avea cele două documente în faţă, şi pe cine să creadă: pe Razvan Radu sau Quesada [document parafat de Curtea Europeană]. [Până la urmă] acest individ numit de anumite structuri în această funcţie a cedat şi a spus că sunt la noi. “Cum Răzvane? Mâine le expediezi!” [zicea Diaconescu] Şi [agentul Radu] tot a încercat vreo 2 zile să corupă avocaţii să nu le trimită.

Ei au trimis, după tot ce v-am povestit aici, acele 9 cutii de documente, 40.000 de file, la Curtea Europeană şi în maxim 10 zile au fost livrate prin poştă [aici la sediu]. În momentul în care le-am văzut, şi am creat precedentul, am spus: “Aaa, în România nu se poate obţine nici o filă dintr-un dosar aflat în faza de cercetare... eu am 40.000 de din dosarul ăla şi le iau pe toate.” Sigur, cu excepţia câtorva dosare din care au furat, cu ştampilă, documente. Opisul dosarului spune că are 100 şi ceva sau 200 şi ceva de file, [ei] pun ştampila şi semnează că sunt atâtea, în realitate ei pun 20 de file, pun ştampila şi sigilează dosarul. Am spus aceste lucruri pe posturile de televiziune dar nimeni nu a luat o măsură. Este incredibil că acel om de bun simţ – german, spaniol, francez sau ce o fi – când îl aude pe colegul lui că Mărieş este terorist la Bucureşti, să creadă exact pe dos; [când colo] Mărieş face greva foamei pentru a se respecta decizia judecătorului care bea cafeaua cu Bârsan. Lui Quesada i-a trebuit să îi fac miting în faţa Curţii pentru a pricepe că ceva nu e în regulă în România cu dosarul asta.

Aceşti borfaşi mint acolo, la CEDO, şi cine va merge cu o pancartă de culoare albă în faţa Parchetului General sau a Guvernului României ei spun că a fost de culoare neagră. Acel om cu minte normală, nu dementă ca acelor [politicieni] de aici, nu poate să discearnă unde este adevăr şi minciună. Şi ei [dezinformatorii] sunt pregătiţi pentru a face acest lucru, pregătiţi de structuri speciale pentru a minţi în acest hal, “Am trimis tot” şi semnează. Grefierul şef care primeşte documentele spune “Nu am primit nimic!”. Minciuna duce la această murdărire a tuturor românilor - românii sunt nişte borfaşi. Toţi românii sunt transformaţi în borfaşi. Structura lor [a celor implicaţi în aceste minciuni] este absolut una de criminali, hoţi şi vagabonzi care au ajuns pe funcţii..mă refer în principal la justiţie, plătită de poporul român de 20 de ori mai mult decât este gratitudinea pentru revoluţionari. Singurul loc unde nu s-a umblat la salarii este în justiţie.

Cine este de vină că acestor oameni le este nevoie de intervenţia statului pentru a li se acorda gratitudine? Dacă s-ar fi făcut dreptate în aceste dosare, dacă aceşti oameni ar fi fost despăgubiţi cu adevărat pentru suferinţa avută, atunci statul român ar fi trimis în judecată, ar fi condamnat şi recuperat banii de la criminali şi astăzi statul român nu ar fi avut de suportat nici o sarcină. Trebuiau confiscate averile [criminalilor], azi să nu le plătească pensii de 40-50-80 de milioane. Ofiţerii, politrucii care au dat ordine, în frunte cu Iliescu, ridică o pensie de 50 de ori mai mare decât indemnizaţia prevăzută în legea Recunoştinţei pentru un revoluţionar; toţi tovarăşii din structurile de Partid au pensii absolut nesimţite iar militarii care au executat ordinele au salariile mărite...iar revoluţionarilor li se taie tot.

Eu am spus la începutul protestului “Ori noi, ori voi!” Sper să nu vină ziua în care să le spun “Ori eu ori voi!” Ei ne-au pus viaţa în pericol de multe ori în ultimii 22 de ani. Ei mi-au pus viaţa în pericol în grevele foamei pentru că am vrut să se respecte legea; azi fac acelaşi lucru pentru respectarea legii: daţi-ne o lege corectă şi să eliminăm dintre noi acele câteva mii de cadre ale armatei care nu au ce căuta în aceste lege – ei nu meritau nici gradele şi nici salariile pe care le-au luat pentru ce au făcut în decembrie 1989 – nu să le mai dai şi bani de la stat şi să le asiguri, pe lângă pensia mărită nesimţită, încă 30 de milioane de lei pentru că a fost “revoluţionar”, deşi în realitate el a executat un ordin. Să aruncăm impostorii dintre noi, să aruncăm tovarăşii din Partid care au dat ordine de tipul “activiştii de Partid rămân pe funcţii şi cotizaţiile de Partid şi UTC se plătesc în aceleaşi conturi ca până acum”. Ăştia trebuiesc aruncaţi afară din lege pentru că nu sunt revoluţionari.

(Va urma)