Instrument chinezesc care da savoare orchestrei DPA
Suona, sau oboiul chinezesc, are adesea un rol conducator si adauga Orchestrei Divine Performing Arts o amprenta chinezeasca speciala. In unele solo-uri are rolul de a sustine actorii amuzanti de pe scena, precum calugarul aparent nebun, Jigong.
Oboiul chinezesc, traditionalul suona este un instrument din lemn cu mai multe fete si o istorie lunga. Instrumentul in forma de con, este sculptat in lemn si are orificii pentru sapte degete in fata si unul in spate. Corpul din lemn este acoperit cu un tub din cupru, iar un clopot din alama este fixat la capatul de jos.
Suona poate produce o mare varietate de tonalitati. Poate produce sunete foarte zgomotoase si patrunzatoare si este foarte potrivit pentru ilustrarea emotiilor care insotesc bucuria sau jalea, de aceea e des intalnit la nunti, inmormantari si la procesiunile militare.
Dar poate fi si fin si sentimental, depinde de tehnica suflarii. Adesea serveste ca instrument de acompaniament in cadrul pieselor de opera zonale chinezesti.
Cele trei parti ale instrumentului suona - tubul, fluierul si cornetul - pot fi separate si utilizate fiecare in parte, lucru care ofera cantaretului si mai multe posibilitati. Prin faptul ca este voios, bucuros si strident (cum doar suona poate sa fie), poate sa imite triluri de pasari. Cea mai populara piesa solo a suona este “Omagiu pentru Phoenix” (Bai Niao Chao Feng”), in care sute de pasari isi ridica vocile pentru a lauda mitica pasare rege.
Sunetul produs de suona poate schimba doua octave in interiorul sistemului pentatonic muzical, care nu se conformeaza conceptelor de acordare vestica. Asadar, cantaretii de suona, in momentul in care canta impreuna cu o orchestra din vest, aduc mai multe instrumente pentru a reusi sa acopere notele produse de instrumentele din vest.
In secolul al XX-lea, categoria de sunete produse de suona a fost largita, fiind create o suona mai inalta si una mai joasa. Basul suonei poate fi mai lung de un metru, cel mai scurt fiind de cativa centimetri.
Istoria suonei
La fel ca alte instrumente traditionale chinezesti, suona datezeaza de cateva sute de ani. Se spune ca provine din Orientul Mijlociu sau din India unde mai multe tipuri de instrumente similare erau cunoscute si de unde au fost aduse in China in cel secolul al III-lea. Fiinte care cantau la suona sunt pictate printre zeitatile budiste in cea de-a 38-a pestera din Kizil Grottos in Baicheng, Xinjiang. Pesterea dateaza din secolul al IV-lea.
Dupa secolul al XVI-lea, suona a devenit un instrument al Curtii Imperiale Ming si de atunci este unul dintre cele mai populare instrumente de suflat ale poporului Han. Peste 20 de minoritati etnice canta astazi la suona. Instrumentul a fost gasit in peste 30 de tari din Asia, Africa si Europa.
Intrucat in cazul suonei poate fi aplicata orice tehnica adecvata instrumentelor de suflat si pentru ca ea produce foarte multe sunete diferite, a fost adaptata si pentru muzica jazz si rock.
Ziarul The Epoch Times este onorat sa fie sponsor al turneului mondial 2009 Divine Performing Arts. Pentru mai multe informatii, puteti accesa DivinePerformingArts.org
