Godină, despre calvarul avertizorilor de integritate: M-am trezit în centrul unui tsunami. Eram foarte stresat, nu mâncam, nu dormeam

Cunoscutul influencer Marian Godină a făcut un scurt rezumat, joi, pe Facebook, al experienţei sale de poliţist, profesie în care activează şi în prezent, din postura de avertizor de integritate.

„V-aţi întrebat vreodată cum e să fii avertizor de integritate în România? Prin ce trece un om care alege să demaşte nereguli, ilegalităţi? Am fost în postura asta şi cred că sunt în măsură să vorbesc pe subiect”, a precizat poliţistul.

„Mi-ar lua multe pagini, poate chiar o întreagă carte, să scriu despre întreaga mea experienţă, aşa că o să scriu aici cel mai mic rezumat pe care îl pot face”, a adăugat Marian Godină.

„În 2016, am oprit o maşină în care se afla cineva 'cu relaţii'. Am aplicat sancţiunea legală şi am fost chemat şi certat de şefi.

Am făcut totul public şi m-am trezit în centrul unui tsunami. De dimineaţă până seara apărea poza mea la tv, mă sunau cunoscuţi, amici, rude. Cel mai tare se consumau părinţii, pentru ei mă consumam şi eu, deşi eram şi eu la fel de stresat ca ei. Imaginaţi-vă că dintr-un om simplu, cu câţiva prieteni, treceţi printr-un tăvălug d-ăsta”, a arătat Godină.

Poliţistul descrie în continuare cum au urmat apoi alte abuzuri pe care le-a făcut publice.

„Societatea, inclusiv presa, au reacţionat cum nu mă aşteptam, deşi era clar că românii simt nevoia de dreptate, de egalitate în faţa legii, urăsc pilele şi relaţiile (mai ales când nu sunt ei care au parte de ele). Într-o perioadă relativ scurtă, am ajuns de la 90 de kg la vreo 70, ca în liceu. Eram foarte stresat, nu mâncam, nu dormeam. Colegii de la muncă erau încântaţi de tot ce se întâmpla, mai ales că se aflau în postura de a beneficia de tot ce se schimba privind de pe margine, liniştiţi şi neafectaţi”, a adăugat Marian Godină.

Spre deosebire de magistraţi, Marian Godină s-a bucurat de susţinerea câtorva colegi.

„Cu mine s-au solidarizat câţiva colegi, foarte puţini din Braşov şi ceva mai mulţi din ţară, care au ales să îşi pună poze cu mine pe lunetele maşinilor”, a precizat poliţistul.

„Un sindicat din Craiova a ales să vină la Braşov să protesteze. Le-am mulţumit. Cu vreo două zile, s-a ieşit public şi s-a comunicat că nu voi fi nici măcar cercetat. În aceste condiţii, le-am scris colegilor de la sindicat că nu mai are sens protestul, nu mai are obiect. Au zis că ei oricum vin pentru că protestează pentru un principiu, nu pentru omul Godină. M-am bucurat să aud asta, că nu eu personal sunt motivuAu protestat şi seara au plecat cu autocarul la Craiova. Din autocar, câţiva au ales să îmi trimită mesaje. 'Godină, să îţi dăm la m**3, să facem, să dregem'”, a povestiti Godină, precizând că ăsta fusese principiul lor.

Poliţistul a arătat apoi că oamenii veniseră de fapt pentru imagine, „era ditamai interesul şi o ocazie bună de a-şi face reclamă. Nu veniseră nici pentru principii, nici pentru omul Godină. Veniseră pentru ei”.

„După cele întâmplate, în Braşov era de neconceput ca cineva 'cu pile' să mai îndrăznească să sune pe cineva atunci când era oprit. Le era frică extremă, atât lor, cât şi şefilor care nici nu ar fi mai răspuns la telefon. După cum am mai zis, la început colegii poliţişti erau încântaţi.

Pe la colţuri însă, au început bârfele. 'Să vedeţi ce va păţi Godină când nu s-o aştepta'. 'L-a mâncat în fund, mai bine stătea în banca lui'.

După ceva vreme, pentru că nu păţeam nimic, au început să se întrebe de ce.

'Pe cine are ăsta în spate?' 'Bă, dar ăsta de ce nu păţeşte nimic?'

Deci aceiaşi colegi care îşi doreau dreptate, se întrebau acum de ce nu păţesc eu nimic”, a precizat Marian Godină.

În continuare, poliţistul a povestiti cum au apărut zvonuri „că aş avea un unchi la SRI, că am pe cineva sus tare”.

„Pe atunci nu o cunoşteam pe soţia mea, nici pe tatăl ei. Nu ştiam nici vreun om politic, nu-l cunoşteam nici pe naşul meu, Traian. Asta pentru cei care habar nu au despre mine şi mai aruncă pe aici câte un comentariu aiurea că aş avea 'spate'.

Am trecut apoi printr-o altă fază, care seamănă izbitor cu ce se întâmplă acum cu magistraţii. Se discuta despre o plângere pe care mama mea ar fi făcut-o la Poliţie pentru că aş fi bătut-o. Până acolo au mers ticăloşii. Ba chiar se căuta un psiholog care să îmi facă un profil psihologic din care să reiasă că nu sunt prea sănătos la cap.

Au fost contactate persoane care mă reclamaseră de-a lungul carierei (orice poliţist are aşa ceva)şi rugate să dea interviuri în presă. Două astfel de persoane m-au anunţat şi mi-au zis că ele nu vor face aşa ceva şi că mă vor suştine, mai ales că ştiau că ce reclamaseră nu era deloc aşa. Dacă cu şefii nu mai aveam absolut nicio problemă, cei mai mulţi se temeau să-mi zică ceva măcar, partea pe care nu o anticipam s-a întâmplat în ceea ce priveşte colegii.

Am avut lansarea de carte la Braşov la care nu a fost prezent în sală nici măcar un singur coleg de la rutieră. Au fost câţiva colegi de la alte structuri, dar niciunul dintre 'ai mei'.

Treptat, m-am simţit total exclus din colectiv, ăsta fiind şi unul dintre motivele pentru care am plecat de la rutieră. (Pe lângă altele) Unde m-am mutat am fost primit cu mare reticenţă”, a povestit poliţistul.

„Cam asta ar fi pentru mine experienţa, redusă la câteva cuvinte, căci v-am zis, aş putea scrie volume întregi despre tot ce mi se întâmplă”, a afirmat Marian Godină, concluzionând:

„Dacă aş da timpul înapoi, aş face la fel? Cu siguranţă da! Merită să faci asta? Eu zic că da. Merită!”