Erou al revoltei de la Braşov a încetat din viaţă. Dănuţ Iacob a avut curajul să strige "Jos Comunismul" în 1987

Asociaţia 15 Noiembrie 1987 Braşov anunţă trecerea în nefiinţă a lui Dănuţ Iacob, unul dintre braşovenii care, în 1987, cu doi ani înainte de Revoluţie, a avut curajul să strige "Jos Comunismul". Anul acesta, Dănuţ Iacob, Cetăţean de Onoare al Braşovului din 1997, ar fi împlinit 57 de ani.

”Astăzi, 8 ianuarie 2026 prietenul nostru drag DĂNUŢ IACOB a plecat la cele veşnice. A fost Prim Vicepreşedinte al Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 Braşov, fiind iubit, stimat şi respectat de toţi ce care l-au cunoscut, un OM de mare omenie, un revoluţionar autentic. Sincere condoleanţe familiei îndurerate. Dumnezeu să îl odihnească în linişte şi pace!”, au transmis reprezentanţii Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 Braşov.

Revolta din 1987

Cei care şi-au trăit viaţa după '89, într-o Românie cu hipermarketuri pline cu de toate, cu greu îşi pot imagina cum arăta România comunistă în perioada în care Dănuţ Iacob şi-a trăit tinereţea: o ţară în care pentru hrană se făceau cozi la care te aşezai de cu noapte, unde iarna caloriferele erau reci iar copiii învăţau serile la lampă şi unde îţi era frică să spui ceva rău despre cel care te condamnase la frig şi foame - Ceauşescu - ca nu cumva la uşă să-ţi bată Securitatea şi să înfunzi puşcăria.

Într-o astfel de ţară în care se teroarea era omniprezentă, pe 15 noiembrie 1987, în jur de 300-400 de muncitori de la Steagul Roşu Braşov şi-au înfrânt teama de repercusiuni şi au ieşit în stradă să protesteze. Printre ei şi Dănuţ Iacob.

Aparent, motivul revoltei muncitorilor au fost banii, faptul că li se luase între 40 şi 70% din salariu deşi depăşiseră planul. Banii furaţi de la chenzină au fost însă doar picătura care a umplut un pahar deja plin de nesfârşitele cozi la mâncare, de frigul din case, de teroarea instaurată de Securitate şi, finalmente, de lipsa unui viitor în ţară, transformată de Ceauşescu într-o uriaşă închisoare. O închisoare în care, culmea perversităţii, trebuia să-l şi aplauzi pe cel care te înfometa şi te ţinea în frig...

"Lipsa de orizont. Eram căsătorit de două săptămâni, mă prezentasem la biroul social unde se repartizau locuinţele şi mi-au spus că până nu am 2-3 copii, nu am cum să intru în atenţia lor. Vă daţi seama, că eram foarte nemulţumit. Asta se întâmpla vineri, duminică - atunci când am ajuns la serviciu, colegii mei manifestau. Şi atunci, normal că mi-am arătat, aşa, să zic... nemulţumirea şi frustrarea, şi m-am alăturat colegilor. Plus faptul că primisem fluturaşul şi aveam o reţinere de 40% din salariu. Teoretic, era lipsa de viitor, nu aveam, nu vedeam o soluţie", a explicat Dănuţ Iacob, pentru Epoch Times, în urmă cu câţiva ani, motivele pentru care a ieşit în stradă.

Pe drumul dinspre uzină spre sediul Comitetului Judeţean de Partid (simbol al răului care le mutilase vieţile), muncitorilor nemulţumiţi li s-au alăturat mii şi mii de alţi braşoveni, sătui şi ei de "binefacerile" comunismului. Aşa că, la destinaţie au ajuns peste 10.000 de oameni, iar între timp protestul se schimbase dintr-unul pentru lumină şi hrană, într-unul politic la care s-a scandat „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!” „Jos tiranul!”. Tabloul lui Ceauşescu a fost dat jos, aruncat pe geam şi incendiat. La fel s-a procedat şi cu operele alese ale „tovarăşului.”

Curajul de a ieşi în stradă, într-o Românie în care singura atitudine permisă cetăţenilor era obedienţa totală şi adularea lui Ceauşescu, le-a adus braşovenilor arestarea. Urmată de anchetele Securităţii, de-a lungul cărora muncitorii au fost bătuţi crunt, ameninţaţi, torturaţi şi fizic şi psihic, doar-doar vor spune cine a organizat protestul spontan (şi comuniştii aveau nevoie de-un Soros). Şi, pentru a-i zdrobi pe cei arestaţi, Securitatea nu s-a dat în lături de la nimic.

"Am avut un moment când l-am cunoscut pe Dumnezeu (....) momentul în care anchetatorul a chemat doi gealaţi şi-a zis: 'Ia calitatea asta neglijabilă de aici şi împuşcaţi-l, de la el nu mai putem scoate nimic!'

În opinia acestuia, ceea ce i-au făcut a fost din pură răutate şi din bătaie de joc.

"Din răutatea umană, în primul rând, al doilea bătaie de joc şi al treilea, pentru distracţia lor. Cred că se amuzau văzând reacţiile noastre, sau un studiu făcut, până unde poate să ducă, ştiu eu, pielea umană, nici nu ştiu... Noi aveam o vorbă, pielea se zgârâie şi doare, dar mai mult doare sufletul sau alte momente urâte. (...) Vine un anchetator şi vorbeşte de mamă, de soţie, de fraţi, nu pot să reproduc, vorbeşte într-un mod anume şi cred că ei se bazau pe acest mod de a te distruge", rememora Dănuţ Iacob, modul în care a fost tratat în închisoare.

La mai bine de 38 de ani de la Revolta de la Braşov, torţionarii sunt încă în libertate, probabil şi cu pensii speciale

Procesele de tip spectacol şi torturarea muncitorilor au rămas şi în prezent neanchetate. În ultima comunicare a Parchetului General, care datează din 2017, procurorii informau că au deschis o cercetare pentru comiterea de infracţiuni contra umanităţii cu privire la represiunea violentă şi sistematică desfăşurată de regimul comunist împotriva participanţilor la revolta din Braşov din 1987

În ciuda numelor presupus implicate în anchetarea şi torturarea muncitorilor uzinei „Steagul Roşu” din Braşov, în prezent nu există nicio condamnare sau ispăşire de pedeapsă, scrie Europa Liberă.