Germania nu poate opri zona euro să se scufunde în cea mai lungă recesiune

Economia Germaniei a început din nou să crească la începutul anului, dar nu suficient de mult pentru a opri contractarea zonei euro pentru al şasea trimestru consecutiv, în timp ce Franţa a alunecat în recesiune.

Scăderea producţiei în întregul bloc are drept rezultat faptul că economia totală a celor 17 naţiuni a intrat în cea mai lungă recesiune de când au început astfel de înregistrări în 1995.

Aceasta s-a redus cu 0,2 la sută în perioada ianuarie-martie, a declarat miercuri Eurostat, biroul de statistică al UE, mai mult decât contracţia de 0,1 la sută prognozată de un sondaj Reuters.

În afară de Franţa, economia s-a contractat în acest trimestru şi în Finlanda, Cipru, Italia, Olanda, Portugalia şi Grecia. Datele de luna trecută au arătat că economia Spaniei s-a contractat pentru al şaptelea trimestru consecutiv.

Germania, care generează aproape o treime din economia zonei euro, a crescut cu un procent mai slab decât era de aşteptat de 0,1 la sută, evitând recesiunea în care a intrat Franţa, dar evidenţiind impactul devastator al datoriilor din zona euro şi al crizei bancare, care au produs o creştere a şomajului până la un nivel record de 19 milioane de oameni.

Criza din Franţa a fost prima din ultimii patru ani, după ce s-a contractat cu 0,2 la sută în primele trei luni ale anului şi în ultimul trimestru al anului 2012. Italia, cea de-a treia cea mai mare economie din zona euro, a raportat al şaptelea trimestru consecutiv de declin, fiind cel mai lung declin de când a început astfel de înregistrări în 1970.

Recesiunea din zona euro a depăşit cele cinci trimestre de contracţie care au urmat crizei financiare globale din 2008/2009, deşi nu este la fel de profundă.

Moneda euro a scăzut faţă de dolar până la cel mai mic nivel din ultimele şase săptămâni, fiind afectată de cifrele anemice care au menţinut şansele pentru şi mai multă relaxare monetară din partea Băncii Centrale Europene.

La începutul acestei luni, BCE a redus ratele până la un nivel record, iar şeful său, Mario Draghi, a declarat că este gata să acţioneze din nou dacă economia se înrăutăţeşte.

Unii lideri europeni, care se întâlnesc săptămâna viitoare pentru un summit la Bruxelles, încearcă să schimbe abordarea şi să iniţieze o renunţare la reducerile bugetare, care au dominat răspunsul la criza datoriilor din 2009.

Dar va fi greu ca o reducere a ratelor şi o înblânzire a austerităţii – oricare dintre ele se va întâmpla – să spargă un ciclu în care guvernele reduc cheltuielile, companiile concediază personal, europenii cumpără mai puţin şi tinerii au puţine şanse de a-şi găsi un loc de muncă.

Rate ale dobânzilor la un nivel minim record şi promisiunea BCE de a cumpăra obligaţiuni de la guvernele afectate au calmat discuţiile despre o destrămare a zonei euro, producând o creştere a acţiunilor şi o răcire a randamentelor obligaţiunilor.

Dar creditele restrânse şi lipsa investiţiilor reprezintă realitatea cu care se confruntă companiile şi populaţia, ceea ce înseamnă că cererea din locuri cum ar fi China şi Statele Unite ale Americii este cea mai bună speranţă pentru reluarea creşterii economice.

Diferenţa între cele mai mari două economii ale Europei, Germania şi Franţa, reprezintă cel mai mare motiv de îngrijorare. Aceasta pare mică în primele trei luni ale anului, dar diplomaţi şi oficiali europeni se tem că Franţa va continua să rămână mult în urmă, aspect ce ameninţă coeziunea politicii care a condus în mod tradiţional proiectul european.

Creşterea economiei franceze a scăzut pe măsură ce şomajul subminează încrederea consumatorilor şi întreprinderilor, care se luptă să facă faţă austerităţii impuse de guvern, în timp ce Spania rămâne adânc înglobată în datorii.

Chiar şi Germaniei îi va fi greu să se menţină singură pe drumul creşterii. Biroul de statistică şi-a revizuit cifrele publicate la sfârşitul anului 2012, indicând o contracţie de 0,7 la sută, şi nu una de 0,6 la sută.

Cele mai recente cifre legate de PIB vor aprinde o dezbatere despre modalităţi de echilibrare a nevoii de a reduce datoria prin măsuri de stimulare a creşterii. Liderii italieni şi francezi au susţinut cu tărie încheierea austerităţii, în timp ce preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a declarat că aceasta a atins limitele acceptării publice.