Georgeta Filitti: Cu „Gânditorul de la Hamangia” ar fi de ajuns să reconstituim o civilizaţie (material video)
alte articole
Acum 7000 de ani, în viitorul spaţiu geto-dacic au înflorit culturile Hamangia, Gumelniţa, Cucuteni socotite astăzi adevărate comori ale culturii pre-europene.
În ultimul mileniu înainte de Hristos, după spusele scriitorilor antici Pliniu cel Bătrân şi Tacit, geto-dacii intră în istorie. Vreme de două secole se vorbeşte de ei. Regii Mithridate, Burebista, Decebal îşi întind stăpânirea la Sud de Dunăre, pe malul Mării Negre, spre centrul continentului. Ajung să se războiască cu romanii.
După două confruntări cu soartă schimbătoare, sunt copleşiţi de latini. Timp de 160 de ani, din 106 până în 271, pe teritoriul Daciei se poate vorbi de daco-romani. E vremea colonizării, a consolidării unei provincii bogate, puternice şi mândre a Imperiului roman – Dacia Felix.
Mărturii rămase peste timp: cetăţile din Munţii Orăştie, podul de la Drobeta Turnu Severin, monumentul de la Adamclissi, Columna lui Traian de la Roma, precum şi Constituţia Antoniniană, care îi face cetăţeni ai Imperiului pe toţi oamenii liberi din Dacia.
Criza Imperiului roman îi afectează şi pe daci. Provincia, înfloritoare altădată, este părăsită de admnistraţia împăratului Aurelian în anul 271. Pentru mulţi istorici va începe „mileniul tăcut”.
Dar, cine sunt, de fapt dacii? Care le-au fost vecinii, invadatorii, ocupanţii? Cum au interacţionat şi cum s-a ajuns de la nişte neamuri antice, în război cu César sau cu Traian, până la arbitrul Balcanilor – statul român?
Cum coroborăm puzderia de informaţii, „unele deduse, unele reale, unele traduse aleatorii”? La astfel de întrebări ne-a provocat istoricul Georgeta Filitti, care, prin prelegerea sa Dacii, între legendă şi adevăr, ne invită, la începutul acestui an, să mergem în urmă şi să judecăm cu mintea deschisă, dincolo de exagerări, ce au făcut aceşti strămoşi ai noştri.
Propunerea istoricului este irezistibilă - să devenim propriii noştri detectivi în aflarea adevărului. Dar pentru aceasta, trei lucruri ar fi necesare: să ne păstrăm curiozitatea vie, capul limpede şi bunul simţ, şi să citim clasicii în materie.
