Fostul adjunct al serviciilor secrete de la Chişinău, întâmpinat cu flori în Bielorusia / Expert Watchdog: Un episod de război între servicii
Fostul director adjunct al serviciilor secrete de la Chişinău, Alexandru Bălan, condamnat la un an şi jumătate în Republica Moldova pentru trădare de patrie, a ajuns în Bielorusia, notează TV8. Acesta a fost întâmpinat cu flori la frontiera dintre Bielorusia şi Polonia.
Potrivit presei din Bielorusia, citând KGB-ul de la Minsk, schimbul a avut loc la punctul de trecere „Pererov-Beloveja”. Cinci persoane condamnate în Bielorusia şi Federaţia Rusă pentru spionaj au fost schimbate pe cinci cetăţeni reţinuţi în mai multe state ale Uniunii Europene şi alte ţări.
Printre cei întorşi se numără cetăţeni ai Bielorusiaului, Rusiei şi altor state din CSI. Aceştia ar fi fost întâmpinaţi călduros pe teritoriul Bielorusiaului, iar ulterior li s-a acordat asistenţă medicală primară şi sprijinul necesar, mai scrie sursa citată.
KGB-ul din Bielorusia mai susţine că operaţiunea a fost pregătită timp de aproximativ un an, la indicaţia lui Aleksandr Lukaşenko, şi că în negocieri au fost implicate serviciile speciale şi reprezentanţi ai şapte state. Instituţia a mulţumit inclusiv FSB-ului rus pentru contribuţia la realizarea schimbului.
Menţionăm că marţi, 28 aprilie 2026, preşedinta Maia Sandu a anunţat că doi cetăţeni moldoveni, ambii angajaţi ai SIS, au fost eliberaţi din captivitate în Rusia, printr-un schimb internaţional de persoane, Republica Moldova predând două persoane cerute de partea rusă.
Astfel, Chişinău i-a transmis la schimb pe Nina Popova, cetăţeană a Federaţiei Ruse, descrisă ca persoană care acţiona împotriva statului Republica Moldova, şi Alexandru Bălan, cetăţean moldovean şi român, fost adjunct SIS, acuzat de trădare în interesul KGB-ului din Bielorusia, fiind graţiat pentru a putea pleca în Bielorusia.
„Numele celor doi ofiţeri eliberaţi nu au fost confirmate oficial. În martie, Renato Usatîi afirmase public că doi ofiţeri SIS, Victor Turea şi Dionisie Bănari, ar fi fost reţinuţi la Moscova din aprilie 2025. Autorităţile nu au confirmat atunci identitatea lor.
Cel mai probabil există legătură cu acel caz şi că vorbim despre o coordonare dintre FSB şi KGB-ul bielorus. E de menţionat că astfel de operaţiuni trebuie realizate într-o confidenţialitate absolută. Declaraţiile iresponsabile lui Usatîi cu siguranţă au pus în pericol realizarea ei, mai ales că el o viză pe Evghenia Guţul ca potenţial obiect de troc”, a menţionat expertul Watchdog Moldova, Andrei Curăraru.
În opinia acestuia, cazul Bălan este partea cea mai sensibilă a acestui schimb, întrucât a fost director adjunct al SIS, având funcţii în zone de importanţă sporită pentru stat, inclusiv antiterorism şi contrainformaţii.
„În România, procurorii au afirmat că, din 2024, Bălan ar fi transmis informaţii secrete către ofiţeri ai KGB-ului din Bielorusia. În anchetă apar întâlniri la Budapesta, contacte cu ofiţerii bieloruşi, instrucţiuni şi, desigur, bani. Iar dosarul nu este doar moldo-român. A fost parte dintr-o operaţiune europeană mai largă împotrivă unei reţele de spionaj beloruse, cu implicarea României, Cehiei, Ungariei şi Eurojust. Asta ridică dosarul de la nivelul unui caz individual de trădare la nivelul unei reţele regionale de inteligenţă, ostilă Republicii Moldova.
În ţară, Bălan a fost condamnat în aprilie 2026 la un an şi şase luni de închisoare pentru divulgarea secretului de stat, după ce şi-a recunoscut vina. La câteva zile după extrădarea să din România în Moldova, el a intrat în schimbul de persoane anunţat de preşedinţie. Ce putem afirma analitic? Este un episod de război între servicii, negociat prin canale internaţionale”, a mai menţionat Curăraru.
În opinia expertului Watchdog, prin acţiunile lor, Rusia şi Bielorusia tratează Moldova ca teren operaţional comun: „Bielorusia funcţionează ca anexă de securitate a ecosistemului rusesc. Când un fost adjunct al directorului SIS ajunge în contact cu KGB-ul bielorus, iar schimbul final îl trimite în ţara care îl exploata în scopuri de spionaj, putem presupune că la Chişinău forţe ostile deţin o infrastructură de recrutare, protecţie şi recuperare”.
Totodată, a mai punctat Andrei Curăraru, nu este pentru prima dată când Rusia foloseşte captivitatea ca instrument de presiune, transformând oamenii reţinuţi în monedă de schimb: „aşteaptă momentul politic potrivit şi cere un preţ. Este aceeaşi logică pe care Moscova a folosit-o şi în alte cazuri, cu jurnalişti, opozanţi, militari, cetăţeni străini sau persoane cu valoare de negociere”.
