Feţele oamenilor, mai greu de recunoscut în afara contextului obişnuit

Oameni de ştiinţă britanici au încercat să explice de ce creierul uman se confruntă uneori cu probleme în a recunoaşte, într-un mediu neobişnuit, persoane cunoscute, informează cotidianul francez Le Figaro.

Un coleg cu care te întâlneşti din întâmplare în vacanţă, brutarul peste care dai la o petrecere organizată de nişte prieteni... Mulţi au trecut printr-o astfel de experienţă jenantă: în afara contextului obişnuit, este uneori dificil să recunoşti o persoană pe care o vezi în mod regulat. Cauza: complexitatea proceselor cerebrale implicate în recunoaşterea fizionomiilor, decriptajul făcând obiectul unor studii din ce în ce mai avansate.

Cel mai recent este studiul publicat miercuri în revista Nature Communications. Cercetările realizate de Matthew Appas şi de Manos Tsakiris de la Royal Holloway University of London arată în ce mod recunoaşterea unei feţe solicită mai multe zone ale creierului, în scopuri relativ diferite. Perceperea unei fizionomii de către creier urmează de fapt un parcurs deja cunoscut de comunitatea ştiinţifică, unul în patru etape: a vedea faţa şi a o clasa ca atare (şi nu, de exemplu, în categoriile 'mobilă' sau 'animal'), a resimţi un sentiment de familiaritate dacă este vorba de o persoană deja cunoscută, a resitua această persoană şi, în final, a-ţi aminti numele şi informaţiile asociate (vârsta, profesia...).

Echipa britanică a monitorizat 15 voluntari supuşi unor RMN-uri în timp ce le erau prezentate fotografii cu 24 de feţe diferite. Studiul dezvăluie că o zonă particulară a creierului, sulcusul temporal superior (STS), are drept scop optimizarea procesului global de identificare, deducând din context dacă următorul individ care îi va fi prezentat va fi unul cunoscut sau necunoscut.

"De exemplu, când sunt pe plajă înconjurat de necunoscuţi, zona STS prevede că celelalte feţe pe care le voi vedea vor fi de asemenea necunoscute", explică autorii studiului pentru Le Figaro. "Din acest motiv, un coleg întâlnit într-un mod inopinat în acest mediu ar putea fi recunoscut mai greu", precizează cercetătorii britanici.

Prin urmare, această întârziere este consecinţa unei funcţionări normale a creierului, care face apel la mai multe zone de la nivelul lobului occipital inferior. Însă, atunci când acestea sunt lezate, creierul devine incapabil să perceapă fiecare faţă ca pe un tot întreg şi nu ca pe o sumă de detalii. Este ceea ce se numeşte "prozopagnozie".

"Bolnavii care suferă de această patologie sunt incapabili să recunoască o faţă cunoscută, chiar şi pe cea a soţului sau a propriului copil", explică Thomas Busigny, cercetător la Centrul pentru Studierea Creierului şi Congniţiei (CNRS) de la Toulouse. "Aceasta este o stare resimţită în mod extrem de dureros, un handicap ascuns, care duce la izolare socială, din frica de a părea dispreţuitor la adresa celorlalţi", precizează psihologul, autor al mai multor cărţi pe marginea subiectului.

Principalele cauze ale acestei patologii o constituie accidentele vasculare cerebrale la nivelul arterei cerebrale posterioare, traumatismele craniene, tumorile cerebrale sau epilepsia. Capacitatea de a identifica fizionomia este imposibil de a fi recuperată în totalitate, însă reeducarea îi poate ajuta pe bolnavi, învăţându-i pe aceştia să se bazeze pe alte elemente pentru a recunoaşte o persoană: cum ar fi vocea, gesturile...

"Este greu de ştiut numărul de persoane afectate. În literatura internaţională de specialitate au fost recenzate circa 120 de asemenea cazuri. Însă aceasta este în mod clar o subevaluare. Multe persoane îşi ignoră condiţia patologică", afirmă Thomas Busigny.