Expert: Când calculezi cât înseamnă deficitul din ce venituri obţine statul, mai e 7,7%. E un sfert, adică e 25%
Avocatul specializat pe fiscalitate Gabriel Biriş a opinat, la postul EuroNews, că deficitul României este de 7,7%, însă această cifră este înşelătoare, deoarece se raportează la întreg PIB-ul, iar veniturile bugetare reprezintă doar aproximativ 30% din acesta.
Expertul a explicat că a lua bani dintr-o parte şi a-i muta în alta nu reprezintă o economie reală şi a subliniat că situaţia bugetară rămâne extrem de periculoasă, iar măsurile de reducere a cheltuielilor trebuie să fie reale, nu doar simbolice.
Redăm mai jos o parte din intervenţie.
Jurnalist: Ce înţelegem de la ministrul de Finanţe sună cam aşa: Facem economie, nu mai cheltuim atât cu administraţia locală şi centrală şi poate mutăm în altă parte, la stimulente, sau nu mutăm, doar împrumutăm mediul privat.
Gabriel Biriş: Asta cu „facem economie într-o parte, mutăm în altă parte” înseamnă că nu faci nicio economie. Adică, dacă ai luat bani din buzunarul ăsta şi ai pus în buzunarul ăsta, înseamnă că nu eşti nici mai bogat, nici mai sărac.
Noi, în momentul de faţă, suntem într-o situaţie bugetară, în continuare, extrem de periculoasă. Vedem acum o mare relaxare, domnule, că n-am ieşit la 8,4%, n-am ieşit la 7,7%, uite că avem bani. Nu, n-avem bani, avem 7,7% gaură. Şi 7,7%, eu am mai spus-o şi în emisiunea asta, este foarte înşelătoare. Că 7,7% se referă la 100%, la tot PIB-ul. Ori noi, veniturile la buget, avem doar 30%, ori, în momentul în care calculezi cât înseamnă din ce venituri obţine statul, nu mai e 7,7%. Este un sfert, adică e 25%. Deci, în acest moment, cred că trebuie să o lăsăm mai moale cu „luăm dintr-o parte, dăm în alta”. Nu, trebuie să tăiem.
Şi sunt perfect de acord că noi, în momentul de faţă, nu vorbim de o reformă în administraţia publică, locală şi centrală, noi vorbim de nişte tăieri, câte or fi ele. Sunt importante tăierile astea, pentru că mai trebuie ţinut un anumit pas de scădere a deficitului. Numai că reforma va fi atunci când vom discuta de reducerea de la 3.000 şi ceva de UAT-uri la poate 1.000. Mult şi 1.000, da. Că nu mai avem decât 17 milioane de cetăţeni în ţară, dintre care 4 sunt aici, în Bucureşti şi Ilfov.
Când vorbim de o, practic, eficientizare, să zic, uite, mă gândeam, cum poţi să reduci costurile? Păi astăzi avem instrumente informatice. Fă mai bine nişte programe, nişte ERP-uri, care să fie aceleaşi pentru toate UAT-urile, că astăzi toate UAT-urile, fiecare UAT are soft-ul lui. În aşa fel încât, printr-o aplicaţie, să poţi să reduci toate serviciile astea financiare. Fă achiziţii centralizate, ca să poţi să controlezi preţurile de achiziţie de către UAT-uri, pentru că multe din achiziţiile astea sunt la preţuri de 10 ori mai mari decât le-ai lua de pe raft de la supermarket.
Descentralizarea şi autonomia locală — autonomia e dacă ai cu ce, adică vrei să ai mai multă decizie, dar înseamnă că ai şi resurse să-ţi implementezi deciziile.
Jurnalist: Pentru a înţelege ce înseamnă… ce se întâmplă în România. Pseudo-reforma aceasta şi tăierea unor costuri care, de fapt, poate unele sunt pe hârtie. Nu ştim exact care va fi efectul, care va fi impactul. Şi dincolo de acestea, cum investim? Pentru că aşa s-a spus, că e pentru investiţii, nu?
Cristian Lungu: Din punctul meu de vedere, trebuie acţionat în primul rând cu un orizont de timp rezonabil, care presupune în spate o etapă importantă şi anume să înţelegem de unde plecăm. Că, practic, suntem într-o lume foarte competitivă, din ce în ce mai competitivă, cu nişte transformări uriaşe.
Şi discutăm în continuare despre câte persoane trebuie să fie angajate într-o primărie, indiferent de dimensiunea ei. Nu. Corect este spus ce trebuie să livreze statul român pentru cetăţean şi pentru antreprenor, în aşa fel încât el să beneficieze de servicii de calitate, serviciile de care are cu adevărat nevoie. Şi atât.
Restul trebuie să se aşeze organic în jurul lui, pe exemplu de bună practică din lumea asta. Şi o să dau două exemple.
Unu, reforma teritorial-administrativă din Danemarca, care e o ţară cu un nivel foarte ridicat de calitate a vieţii şi, probabil, cei mai fericiţi cetăţeni din lumea asta. Şi acolo, în 2007, a început un proces de reformă teritorial-administrativă, care a dus numărul de UAT-uri, dar nu doar ca să reducem şi să tăiem, ci să oferim servicii de calitate. Să oferim capacitatea de a livra servicii pentru cetăţeni. Ăsta a fost obiectivul principal. S-a ajuns ca în Danemarca un UAT să fie, în medie, la 55.000 de locuitori. În România e la 5.000. Suntem de 11 ori mai multe UAT-uri decât are Danemarca, raportat la populaţie.
Ne ducem la Singapore, care e statul cu cele mai bune servicii publice din lume. Cu o populaţie la o treime decât România, 6 milioane şi ceva. Noi nu suntem 18, dar să zicem că suntem 18. Şi au 154.000 de bugetari. Noi avem 1.275.000 acum, cu tăierile astea. Probabil că rămân 1.250.000. Evident, acolo sistemul de sănătate este de stat, dar angajaţii, în mare parte, sunt în zona privată. E un sistem extraordinar de bine pus la punct. Şi acolo noi trebuie să ajungem.
Deci noi trebuie să livrăm servicii de calitate şi asta se traduce prin digitalizare, prin proximitatea serviciului către cetăţean. Pentru că se discută acum, dacă noi închidem primăriile, ce mai face tanti Ileana şi moş Vasile? Nu o să mai poată să ajungă să-şi ridice certificatul.
Jurnalist: Şi mai e ceva, mai completez, am văzut pe reţelele sociale, ducem în şomaj nişte oameni. Trebuie să le plătim ajutor de şomaj…
Gabriel Biriş: România importă forţă de muncă. Ani de zile statul a fost cel mai neloial concurent cu antreprenorii români, pentru că a oferit salarii mai mari decât puteau să plătească antreprenorii. În special, mă refer la firme mici şi mijlocii. Şi le-a luat oamenii. Dar le-a luat oamenii ca să ce? Ca să taie frunze la câini, mulţi dintre ei.
Să ştiţi că eu vreau să atrag atenţia aici asupra unui lucru. Şi în special oamenilor dedicaţi din administraţie. O reformă pe bune ar putea fi cea mai bună veste pentru aceşti oameni. Pentru că atunci, în momentul în care reformezi sistemul, poţi să îi şi remunerezi pe oameni la valoarea serviciilor pe care le prestează şi a cunoştinţelor pe care le pun în slujba acestor servicii.
Singapore… Am fost recent la o conferinţă la Viena - The Future of Tax. Şi, ca de obicei, reprezentantul ANAF-ului din Singapore a fost absolut brilliant. A spus un lucru senzaţional: noi ne dorim să fim invizibili. Adică să nu deranjăm contribuabilii. Să le oferim servicii fără să ştie că existăm. Da?
Acum, din punctul ăsta de vedere, cred că foarte rău e să continuăm să vorbim aşa de debirocratizare. Nu. De ce să nu vorbim de debirocratizare? Pentru că creează sentimentul că nu avem nevoie de birocraţie. Nu e adevărat. Orice stat funcţional are nevoie de o birocraţie foarte eficientă şi puternică în acelaşi timp. Deci ar trebui să vorbim de îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice. Adică exact ce a zis Cristian mai devreme. În fine, sunt alte concepte.
Parţial, preşedintele C.J. Ilfov are dreptate. Sunt mulţi care lucrează în Bucureşti şi trăiesc în Ilfov. Dar îşi plătesc şi impozite acolo, pe clădiri. Ceea ce mă face să zic că atunci soluţia ar trebui să fie alta. Avem un conflict între Ilfov şi Bucureşti, avem conflicte între primari. Primarul general nu poate să facă multe lucruri pentru că primarul general nu are bani, că banii sunt la sectoare. Păi şi atunci nu mai e bine să avem un singur Bucureşti care să includă toată zona metropolitană, cu viceprimari, eventual să facă mai multe sectoare care să îl ajute pe primar şi să distribuie, într-un mod organizat, strategic, resursele, în aşa fel încât să dea servicii? Din punctul meu de vedere, tot ce e în interiorul centurii Inelului Nou ar trebui să fie Bucureşti.
