Expert: Burevestnik - noua super-rachetă cu propulsie nucleară a lui Putin este inutilă, dar nu în totalitate

Preşedintele rus Vladimir Putin susţine că racheta sa experimentală de croazieră cu propulsie nucleară funcţionează, dar chiar dacă acest lucru este adevărat, s-ar putea să nu fie o "super armă" atât de importantă pe cât se credea, potrivit Business Insider.

Arma nu este un mare plus faţă de opţiunile de atac nuclear pe care Rusia le are deja în arsenalul său, a declarat pentru sursa citată un expert în arme nucleare. Acestea fiind spuse, racheta nu este inutilă.

La începutul acestei luni, Putin a anunţat că Rusia a efectuat cu succes un test al rachetei 9M730 Burevestnik, una dintre cele şase noi arme strategice pe care a dezvăluit în 2018 că Rusia le dezvoltă. În cel mai recent anunţ al său, el nu a dat mai multe detalii despre testare.

Rapoartele anterioare indică faptul că Rusia a efectuat puţin peste o duzină de teste între 2017 şi 2019. Niciunul nu a avut succes, deşi este posibil ca unul sau două să fi fost promiţătoare. În timpul testelor, se crede că recuperarea unei arme care s-a prăbuşit anterior în mare ar fi dus la un accident nuclear mortal.

Nu este, tocmai, cel mai solid palmares, dar dacă afirmaţiile lui Putin sunt adevărate şi dacă arma se arată în sfârşit promiţătoare, acest lucru ridică o serie întreagă de întrebări ulterioare cu privire la funcţiile şi utilitatea potenţiale ale Burevestnik.

Va putea "racheta de croazieră invizibilă, cu zbor la joasă înălţime, cu focos nuclear" să opereze "cu o rază de acţiune practic nelimitată" de-a lungul unei "traiectorii de zbor imprevizibile", aşa cum a descris-o Putin în 2018? Va avea "capacitatea de a ocoli liniile de interceptare" şi va fi "invulnerabilă la toate sistemele de apărare antirachetă şi de apărare aeriană existente şi viitoare", aşa cum a susţinut? Nu este în întregime clar.

"Cu Burevestnik în ştiri, permiteţi-mi să o spun din nou - utilitatea acestui sistem de armament (presupunând că funcţionează) este aproximativ zero", a postat expertul în arme nucleare Pavel Podvig pe X la scurt timp după ce a apărut vestea anunţului lui Putin pe 5 octombrie. Ulterior, el a declarat că "nu oferă niciun avantaj faţă de sistemele strategice existente" pe care Rusia le deţine deja, cum ar fi rachetele balistice intercontinentale (ICBM) şi rachetele balistice lansate de pe submarine (SLBM).

"Presupunând că funcţionează aşa cum se anunţă, este doar o rachetă de croazieră cu rază de acţiune foarte lungă", a spus Podvig.

Dar asta nu înseamnă că arma nu ar putea avea o anumită utilitate, mai ales din punct de vedere politic. Şi într-o perioadă în care eforturile ofensive ale Ucrainei reduc încet, dar constant, apărarea Rusiei, iar Moscova continuă să arunce pe câmpul de luptă valuri de trupe din rezervele sale tot mai puţine, Putin ar putea vedea arma ca pe o monedă de schimb.

Burevestnik este una dintre cele şase "superarme" strategice ale Rusiei, aşa cum sunt numite uneori. Sistemele se află în diferite stadii de dezvoltare, iar unele sunt deja în serviciul armatei.

Unele sunt nedovedite, în timp ce altele nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor. Printre celelalte rachete din dotare, racheta de croazieră hipersonică anti-navă 3M22 Zircon, desfăşurată în prezent în cadrul Marinei ruse, este încă un semn de întrebare, la fel ca şi racheta balistică intercontinentală RS-28 Sarmat, care a fost recent pusă în serviciu, dar rachetele balistice lansate din aer Kh-47M2 Kinzhal, presupuse a fi imbatabile, au fost învinse de bateriile de apărare antiaeriană Patriot furnizate de SUA în Ucraina.

Burevestnik, care înseamnă "Vestitorul furtunii", este unul dintre cele mai experimentale sisteme, alături de omologul său subacvatic, torpila Poseidon. "Nimeni în lume nu are aşa ceva", a declarat Putin în 2018. Este adevărat, deşi oamenii de ştiinţă din SUA au depus eforturi pentru a dezvolta ceva similar cu zeci de ani în urmă şi au renunţat, deoarece conceptul este, după cum a declarat un expert în controlul armamentului pentru Insider, "un coşmar tehnic, strategic şi de mediu". Tehnologia s-a îmbunătăţit însă de la acele eforturi.

"Sunt oarecum sceptic în ceea ce priveşte tipul de misiune a sistemului, pentru că, dacă ne uităm la apărarea antirachetă şi la rachetele balistice normale, nu este nimic în neregulă cu rachetele balistice normale. Ele sunt cu siguranţă capabile să penetreze orice apărare antirachetă", a declarat Podvig pentru Insider.

Multe rachete balistice moderne sunt proiectate cu sisteme de contramăsuri pentru a păcăli apărarea, care pot fi mai puţin eficiente decât se anunţă.

Rusia susţine că Burevestnik, ca sistem cu propulsie nucleară, poate zbura efectiv pentru o perioadă de timp şi o rază de acţiune nelimitate, putând fi trimis la orice ţintă la un moment dat. Racheta, în esenţă o rachetă de croazieră cu rază de acţiune foarte lungă, nu poate fi interceptată de sistemele de apărare antirachetă concepute pentru a contracara rachetele balistice intercontinentale, ceea ce înseamnă că, teoretic, ar putea penetra principalele sisteme de apărare aeriană inamice pentru a-şi atinge ţinta. Dar, în realitate, un sistem de apărare antirachetă probabil că nu ar proteja împotriva tuturor ICBM-urilor care se apropie, a precizat Podvig, deoarece unele focoase ar fi probabil copleşite şi ar pătrunde, iar unele rachete ar veni cu momeli şi ajutoare de penetrare.

Burevestnik oferă pur si simplu opţiuni suplimentare de atac.

Capacitatea pe care Rusia a căutat-o prin dezvoltarea Burevestnik poate fi urmărită până la decizia controversată a SUA de a se retrage din Tratatul privind rachetele antibalistice cu Rusia din 2002. Acordul a fost conceput pentru a limita utilizarea sistemelor de rachete antibalistice destinate apărării împotriva atacurilor nucleare. La acea vreme, preşedintele George W. Bush s-a retras pentru ca SUA să poată dezvolta sistemul naţional de apărare antirachetă, dar această mişcare a dus la consolidarea de către Rusia a capacităţilor nucleare şi a sistemelor de apărare - şi, în cele din urmă, la crearea noului Burevestnik.

Dar arma a atras atenţia SUA din plin de la testarea sa iniţială, ceea ce o face pe aceasta şi eventualele instalaţii de lansare - care par a fi destul de mari şi vulnerabile - ţinte în cazul în care ar exista vreodată un conflict între Rusia şi SUA.

"Mi-aş imagina că, dacă se va ajunge vreodată la asta, dacă acest lucru va fi vreodată desfăşurat, atunci aceste sisteme de lansare vor fi printre primele ţinte. Părerea mea este ca un ICBM cu mai multe focoase este mult mai bun decât acest tip de sistem", a declarat Podvig, menţionând că acest lucru ar avea un impact asupra ratei generale de probabilitate ca Burevestnik să livreze apoi un al doilea atac de represalii.

Şi presupunând că acesta este cazul, ruşii sunt probabil conştienţi de acest lucru, ceea ce ridică întrebarea: de ce să se deranjeze să dezvolte Burevestnik în primul rând?

Potenţial, ceva politic, a spus Podvig, adăugând că "este unul dintre acele tipuri de proiecte politice create practic pentru a-l face fericit pe preşedinte".

Nu ar fi prima dată când fericirea lui Putin a fost prioritară. Întreaga naraţiune a războiului din Ucraina a fost filtrată pentru Putin, ştirile despre pierderile de pe câmpul de luptă şi despre o rezervă slăbită de trupe fiind diluate pe măsură ce urcă pe scara ierarhică. Starea actuală a războiului, pentru Rusia, este uluitor de proastă. Forţele ucrainene dau buzna prin apărarea fortificată a Rusiei după o contraofensivă intensă de luni de zile. Operaţiunile ruseşti în apropiere de Avdiivka au fost dezastruoase, pierderile de personal, arme şi blindate acumulându-se. Ucraina continuă să ţintească Crimeea ocupată cu scopul de a o face de nesuportat. Forţele din Marea Neagră au fost bombardate de drone ieftine. Lista poate continua.

O altă posibilitate este că Putin pregăteşte Burevestnik ca monedă de schimb - îi place să agite sabia nucleară pentru a obţine ceea ce vrea. Burevestnik îi oferă, a spus Podvig, o şansă de a spune că Rusia are o armă unică în arsenalul său. Acest lucru ar putea fi suficient la masa negocierilor.