Eurasia îşi face apariţia: Ucraina condusă de bande. Avocaţi şi parlamentari bătuţi
focus
alte articole
Protestele anti-guvernamentale lansate pe data de 21 noiembrie în Ucraina, au generat o serie de violenţe comise de forţele de ordine, acte de corupţie în justiţie şi represiune, efectuate sub conducerea preşedintelui Victor Ianukovici.
În a doua lună de proteste, mai mulţi activişti din Kiev au fost victima asalturilor violente. Mai multe victime susţin că atacurile au fost motivate politic.
Conform preşedintelui Kharkiv Human Rights Group, Yevhen Zakharov, peste 50 de jurnalişti au fost asaltaţi – mulţi dintre ei de către poliţie – iar 40 dintre aceste cazuri au avut loc pe 1 decembrie, atunci când protestele masive din centrul Kievului au fost înăbuşite violent de către forţele de ordine.
Cel mai cunoscut caz a fost atacul violent asupra Tetianei Cernovol din data de 25 decembrie. În ciuda ordinelor prezidenţiale conform cărora cei vinovaţi vor fi aduşi în faţa justiţiei, poliţia a întârziat să anunţe cine a fost în spatele atacului sau de ce a avut loc acesta. Mai rău, poliţia a confiscat pentru analize toate înregistrările video disponibile ale camerelor staţionate de-a lungul şoselei pe care a avut loc asaltul.
Activistă şi jurnalistă, Tetiana a investigat şi expus mai multe cazuri de corupţie al elitelor guvernamentale, inclusiv asupra proprietăţilor luxoase deţinute de Ianukovici.
La rezolvarea cazului, considerat de poliţie numai o vătămare corporală, preşedintele Ucrainean i-a desemnat responsabili pe Ministrul de Interne, Vitali Zaharcenko şi pe procurorul general din Ucraina, Viktor Pchonka. Zaharcenko a fost unul dintre oficialii investigaţi de Cernovol chiar în ziua atacului.
Amnistie neaplicată
În ciuda aprobării legii amnistiei cu privire la protestatarii reţinuţi în Piaţa Independenţei în urma violenţelor, patru activişti sunt încă ţinuţi în detenţie, conform membrului Kharkiv Human Rights, Halya Coynash. În noaptea de revelion, nouă protestatari erau deţinuţi de poliţia din Kiev.
Începând de la 3 ianuarie, poliţia din Ucraina a început să facă presiuni prin vizite la domiciliu, peste 70 de activişti fiind forţaţi să dea declaraţii conform lui Dmytro Bulatov, unul dintre liderii manifestanţiilor. Poliţia susţine că acţiunile lor nu au avut la bază un motiv politic.
Volodymyr Kadura, om de afaceri şi activist în cadrul protestelor, precum şi binecunoscutul jurnalist şi activist al Road Control, Andriy Dzyndzya, sunt acuzaţi pentru complicitate la aducerea buldozerului folosit în conflictele de pe strada Bankova, însă înregistrările de la faţa locului arată clar că incidentul au fost orchestrat de un ”instigator” cunoscut, Dmytroi Korchynsky şi membrii organizaţiei sale.
În urma primei instanţe a procesului, avocatul lui Andriy Dzyndzya, a fost şi el închis pentru ”tentativa de omor” împotriva judecătorului.
Nici membrii parlamentului nu au fost imuni la abuzuri. Legiuitorul Andriy Ilyenko, din partea partidului Svoboda cât şi avocatul său au fost bătuţi în apropierea unui sediu de poliţie pe data de 4 ianuarie. Poliţia a negat implicarea în acest caz.
Şapte autovehicule ce aparţineau activiştilor pro-europeni din Kharkiv au fost incendiate. Două dintre ele aparţineau politicienilor locali ai opoziţiei, membri în partidele Batkivshchyn şi Svoboda.
Violenţe împotriva activiştilor de pe EuroMaidan au fost raportate şi în oraşele Dnipropetrovsk, Kherson şi Rivne.
Chiar dacă autorităţile susţin că şi-au făcut numai datoria, acţiunile lor sunt văzute ca grave încercări de intimidare a activiştilor.
”De fiecare dată când guvernul foloseşte forţa, nu face decât să stârnească antipatii din partea cealaltă... Sunt de părere că EuroMaidanul poate fi radical dar paşnic”, a declarat Zakharov.
În timp ce unii o numesc o companie continuă de autoritarianism josnic, analistul politic Serhiy Taran a caracterizat acţiunile drept ”o represiune selectivă”.
Chiar dacă preşedintele Ianukovici a promis investigaţii privind protestele paşnice împrăştiate violent de către forţele de ordine, anchetele au avut ca rezultat doar eliberarea celor acuzaţi, în tentativa de a masca problema.