„Este un butoi cu pulbere” - Cum a ajuns România 'lider' în UE la cazuri de rujeolă [The Guardian]

Până la ora 10 dimineaţa, într-o zi de primăvară, coridorul clinicii din oraşul transilvănean Săcele era deja aglomerat de părinţi şi copii. Toţi aşteptau să o vadă pe dr. Mirela Csabai, unul dintre cei doar şapte medici de familie care deservesc o populaţie de peste 30.000 de oameni.

Majoritatea cazurilor din acea dimineaţă erau de rutină: răceli, controale, afecţiuni cronice. Calmul, însă, este recent. În 2024, o epidemie de rujeolă a măturat această comunitate şi a lăsat în urmă un copil mic nevaccinat decedat.

„Atât timp cât ratele de vaccinare rămân scăzute, este un butoi cu pulbere. Odată ce începe o epidemie, este deja prea târziu să vaccinezi. Trebuie să acţionăm acum”, spune Csabai, potrivit The Guardian.

România se confruntă cu cea mai gravă criză de rujeolă din UE, şi a avut patru epidemii ale bolii din 2005, fiecare separată de doar câţiva ani de calm fragil.

Între 2023 şi 2025, au fost înregistrate peste 35.000 de cazuri şi cel puţin 30 de decese, majoritatea la sugari prea mici pentru a fi vaccinaţi, infectaţi de copii mai mari, nevaccinaţi. Aproximativ 87% din toate cazurile de rujeolă din UE au fost raportate în România în 2024; următoarea ţară cea mai afectată, Italia, a înregistrat puţin peste 1.000. Rujeola poate provoca complicaţii grave, în special la copii şi sugari, care pot dezvolta pneumonie şi, în unele cazuri, encefalită.

Criza are o singură cauză măsurabilă: prăbuşirea vaccinării. Prima doză a vaccinului ROR este recomandată între 14 şi 18 luni, iar deşi acoperirea creşte la 81% la vârsta mai mare (de la doar 47,4% la 14 luni), aceasta rămâne mult sub pragul de 95% necesar pentru imunitatea de grup.

Administrarea celei de-a doua doze la vârsta de cinci ani este de puţin peste 60% la nivel naţional şi ajunge până la 20% în unele comunităţi, potrivit Institutului Naţional de Sănătate Publică. Rata ROR a României depăşea media europeană de 93% în 2010, dar a scăzut constant de atunci, declin care s-a accelerat după pandemia de Covid-19.

„Este absolut insuficient pentru rujeolă. Este necesar un angajament politic ferm pentru a limita numărul de decese. Aceasta este o problemă de securitate naţională”, spune dr. Aurora Stănescu, epidemiolog la institut.

Casandra Stoica, 25 de ani, a intrat în cabinetul de consultaţii al lui Csabai cu trei dintre copiii ei. Două dintre fiicele ei mai mari, acum în vârstă de cinci şi opt ani, au contractat rujeola în timpul focarului din 2024, când judeţul Braşov a devenit cel mai afectat din România, înregistrând cel mai mare număr de cazuri şi patru decese în rândul copiilor.

La acea vreme nu era loc la spitalul local, aşa că Stoica a fost nevoită să meargă într-un judeţ vecin pentru a găsi îngrijire.

„M-am speriat când fetele s-au îmbolnăvit şi acum vreau să îi vaccinez pe toţi”, spune ea.

Dar chiar şi atunci când părinţii sunt convinşi, accesul rămâne o barieră. Stoica face parte din comunitatea romă din România şi locuieşte cu soţul şi cei patru copii ai săi în două camere, fără acces la apă curentă sau electricitate. Aceste condiţii precare îi îngreunează participarea la programări sau respectarea schemelor de vaccinare.

„Decizia de a nu vaccina nu vine întotdeauna de la părinţi”, spune Gabriela Alexandrescu, director de ţară pentru Save the Children.

Organizaţia a tras un semnal de alarmă la începutul lunii martie, spunând că România se confruntă cu „cea mai gravă criză de vaccinare din ultimele decenii”.

Cauzele, spune Alexandrescu, sunt şi structurale: sărăcia, deşerturile medicale şi medicii de familie fără timp sau resurse pentru a consilia familiile reticente.

Vaccinarea nu este obligatorie în România. În 2015, responsabilitatea administrării vaccinurilor a fost transferată exclusiv medicilor de familie, crescând birocraţia şi punând presiune pe un sistem deja suprasolicitat.

În acelaşi timp, asistenţii medicali şcolari – care ofereau o plasă de siguranţă esenţială pentru copiii care ratau vaccinările programate – nu au mai avut voie să administreze vaccinuri.

La clinica din Săcele, dr. Simona Codreanu are în grijă peste 3.000 de pacienţi şi vede mai mult de 50 pe zi.

„Majoritatea copiilor sunt vaccinaţi la naştere, dar apoi nu mai revin pentru schema completă”, spune ea, răsfoind fişe în care copiii de peste cinci ani au înregistrate doar câteva vaccinuri.

Unul dintre pacienţii ei a murit în timpul ultimei epidemii după ce a contractat rujeola de la un frate nevaccinat.

Dr. Mihai Negrea, epidemiolog din Târgu Mureş, un alt judeţ grav afectat în 2024, spune că blocajele structurale şi dependenţa excesivă de medicii de familie încetinesc eforturile de vaccinare.

Conform regulilor actuale, doar medicii de familie sunt remuneraţi de stat pentru administrarea vaccinurilor. Alţi medici trebuie să obţină certificări suplimentare şi adesea plătesc din buzunar pentru materiale.

„Cauza principală nu este doar opoziţia faţă de vaccinuri, ci şi gestionarea defectuoasă a sistemului. Până reuşeşti să îţi vaccinezi copilul, poate dura o lună cu toată birocraţia – iar părinţii îşi pot schimba părerea”, spune el.

Când vaccinarea devine dificil de accesat, întârziată sau împotmolită în hârtii, ratele scad inevitabil, explică el, chiar şi atunci când părinţii vor să îşi protejeze copiii.

Soluţia propusă de Negrea este practică: centre de vaccinare comunitare şi extinderea dreptului de a vaccina către alţi medici, în locul unui sistem în care un singur medic de familie este aşteptat să acopere nevoile de vaccinare ale unor mii de familii.

Totuşi, dacă sistemul este defect, este la fel de adevărat că frica a găsit un teren fertil în interiorul lui. În întreaga Românie, grupurile online închise au devenit spaţii unde anxietăţile sunt împărtăşite şi amplificate de mame care sunt pro sau contra vaccinului ROR.

The Guardian a vorbit cu şase mame care au decis să oprească schema de vaccinare sau să nu îşi vaccineze deloc copiii împotriva rujeolei.

Laura, 36 de ani, a decis să nu îi administreze copilului a doua doză de ROR după prima injecţie, din cauza temerilor legate de o posibilă legătură cu autismul – o afirmaţie demontată complet şi fără dovezi ştiinţifice.

„Nu sunt împotriva vaccinurilor, dar am temeri legate de vaccinul ROR şi, mai ales, sunt descurajată de faptul că medicii nu explică lucrurile şi nu îşi asumă responsabilitatea pentru efectele secundare”, spune ea.

Unii părinţi îşi schimbă poziţia. Nicoleta Dima nu şi-a imunizat copilul cu vaccinul ROR până la vârsta de şase ani, fiind reţinută de temeri privind reacţiile alergice, pe care acum le recunoaşte ca nefondate.

„Teama mea a fost alimentată în mare parte din exterior. Am realizat cât de manipulaţi suntem şi că, de fapt, m-am blocat singură într-o frică nejustificată. Am înţeles că fiecare copil nevaccinat contribuie la aceste epidemii”, spune ea.

La Bucureşti, la Institutul Naţional Matei Balş, principalul spital de boli infecţioase din ţară, saloanele care erau pline în timpul focarului de anul trecut sunt acum liniştite. În timpul epidemiei din 2024, cele mai grave cazuri din ţară au ajuns la acest spital. Au existat cinci decese din cauza complicaţiilor rujeolei în Bucureşti în timpul epidemiei.

Dr. Gabriel Lăzăroiu-Nistor, medic de boli infecţioase la spital, spune că această perioadă de respiro nu va dura. Cu rate de vaccinare atât de scăzute, se aşteaptă la un alt focar grav în curând.

„Nu trebuie să ne pierdem empatia şi răbdarea de a le explica pacienţilor. Există o mică minoritate ferm anti-vaccin, dar restul sunt indecişi”, spune el.

Această distincţie – între cei care refuză categoric şi cei nesiguri, anxioşi – este cea care îi motivează cel mai mult pe medicii din prima linie.

Înapoi la Săcele, Csabai a consultat-o pe Maria Olescu, 31 de ani, care şi-a vaccinat primii doi copii conform schemei până când efectele secundare obişnuite au speriat-o suficient încât să oprească procesul înainte de a doua doză. De atunci, a refuzat alte vaccinuri, parţial şi din cauza influenţei comunităţii sale religioase.

„Nu rupem legăturile cu părinţii care aleg să nu îşi vaccineze copiii, pentru că asta înseamnă că îi pierdem definitiv”, spune Csabai.

Ea încearcă să le câştige încrederea tratându-le alte probleme de sănătate şi speră că vor vaccina la timp, înainte de următoarea epidemie.

„Este trist şi regretabil că încă avem copii care mor de rujeolă. Este dureros să vezi copii suferind de boli prevenibile. Cred că este vina noastră, a medicilor, în primul rând: trebuie să le câştigăm încrederea şi trebuie să rupem acest cerc”, spune Csabai.