Epistola lui Voronin către Merkel - R. Moldova ”se dizolvă” în România

Deşi iniţial a anunţat că nu va participa la întâlnirea cu Angela Merkel şi ceilalţi lideri de partide parlamentare, preşedintele PCRM, Vladimir Voronin, a acceptat în cele din urmă să vină la întrevedere.

Pentru că nu i s-a acordat o întrevedere particulară cu oficialul german, Voronin i-a transmis cancelarului german o scrisoare în care îşi exprimă punctul de vedere despre situaţia din R. Moldova. În această epistolă, Vladimir Voronin zugrăveşte o imagine terifiantă a R. Moldova, despre care spune că se pregăteşte „să se dizolve în România”. Textul integral al scrisorii îl puteţi citi aici:

”Stimată Doamnă Cancelar al Republicii Federale Germane

Angela Merkel,

Permiteţi-mi să vă urez un sincer bun venit în Republica Moldova şi totodată îmi exprim regretul faţă de faptul că, precum cred eu, doar obstacole pur formale nu v-au permis organizarea unei întrevederi separate cu mine. Din start ţin să menţionez că îmi amintesc cu căldură şi recunoştinţă specială vizita mea în Republica Federală Germană, dialogul nostru de atunci, plin de interes reciproc, care a cuprins întreg spectrul de relaţii bilaterale: de la promovarea modernizării europene a Moldovei şi până la reglementarea transnistreană.

Au trecut deja şase ani după acea vizită. Foarte mult s-a schimbat de atunci în Republica Moldova. Spre regret, însă, integrarea europeană nu mai domină în minţile majorităţii cetăţenilor ţării. Această cale de reformare este sprijinită, în cel mai bun caz, de o treime din populaţie şi nu mai stârneşte acel entuziasm care a existat anterior, iar perspectiva reglementării transnistrene trezeşte optimism exclusiv în mediul diplomaţilor acreditaţi la Chişinău.

Multe aş fi dorit să vă spun dacă autorităţile diplomatice ale ţărilor noastre ar fi găsit timp pentru o discuţie separată şi una informală cu reprezentanţii partidului, care la ziua de azi se bucură de susţinerea a mai mult de jumătate din cetăţenii Republicii Moldova. Şi sunt convins că experienţa politică şi talentul Dumneavoastră de lider de stat ar fi putut să contribuie la corectarea semnificativă a aprecierii a ceea ce se întâmplă în Moldova de astăzi. Însă, odată ce acest lucru nu s-a întâmplat, mă simt obligat să fac un comentariu foarte succint vis-a-vis de contextul politic general al vizitei Dumneavoastră.

În primul rând, scăderea nivelului de încredere a societăţii moldoveneşti faţă de modernizarea europeană reprezintă drept consecinţă a practicii politice a Alianţei de guvernare în Republica Moldova. Mafiotizarea întregii vieţi politice, corupţia flagrantă în cele mai înalte eşaloane ale puterii, incitarea conştientă la ură interetnică, refuzul de a dizolva Parlamentul în perioada prescrisă de legislaţie, alegerea ilegală a şefului statului, interzicerea difuzării canalului independent de televiziune NIT, ignorarea de caricatură a principiului statului de drept şi supremaţiei legii în toate procedurile judecătoreşti, inclusiv în Curtea Constituţională, uzurparea de facto a puterii de stat şi pregătirea deschisă pentru interzicerea celui mai mare partid parlamentar de opoziţie – acestea sunt caracteristicile vieţii politice actuale în Moldova, pe care le atestă în mod necondiţionat majoritatea absolută a cetăţenilor Republicii Moldova. Astfel de aprecieri sunt deja un lucru obişnuit şi nu necesită dovezi speciale. În acest sens, vă adresez o întrebare: nu vă îngrijorează faptul că acel sprijin moral la adresa regimului actual din Moldova, pe care cu siguranţă îl demonstrează vizita Dumneavoastră, vă va afecta în mod negativ reputaţia? Sunt oare cumva justificate acele investiţii politice ingrate în politicienii, care actualmente sunt dispreţuiţi de majoritatea absoluta a locuitorilor Republicii Moldova?

În al doilea rând, toate aceste procese susmenţionate, bine-cunoscute pentru comunitatea experţilor europeni, rămâne în afara criticilor din partea Uniunii Europene şi liderilor acesteia. Şi doar dintr-un singur motiv – criminalizarea Republicii Moldova, cursul antidemocratic urmărit de liderii actuali ai ţării sunt consideraţi a fi răul mai mic decât victoria potenţială a Partidului Comuniştilor. Şi doar din cauză că această victorie posibilă este privită, şi nu fără motiv, drept îndepărtare de la poziţia euro-atlantismului exagerat a actualei guvernării şi revenirea Moldovei la cursul echilibrat de combinare a modernizării europene cu parteneriatul strategic cu Federaţia Rusă. Următoarea mea întrebare apare de la sine: dacă consideraţi existenţa unor asemenea fobii de pe timpurile „războiului rece” a fi un motiv suficient de a alege calea „standardelor duble” în cazul Republicii Moldova şi de a ignora instaurarea de facto a juntei nedemocratice, care este departe atât de valorile europene, cât şi toate standardele umanitare universale? Ţin să atenţionez că atitudinea UE de aprobare tacită a ceea ce se întâmplă în Moldova este astăzi nu numai un factor în plus de creştere a sentimentelor eurosceptice, ci şi cel de sprijinire absolută de către societate a vectorului diametral opus de dezvoltare, care este văzut anume în aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală Rusia, Belarus şi Kazahstan.

În al treilea rând, în ultimul timp în Moldova este pe larg discutată activitatea Republicii Federale Germane vis-a-vis de reglementarea definitivă a problemei transnistrene. Este dificil de subestimat importanţa implicării atât de active a ţării cu autoritate semnificativă în Uniunea Europeană în soluţionarea principalei probleme a statalităţii moldoveneşti. Pe de altă parte, careva aşteptări pozitive în această privinţă par a fi false şi irelevante. Şi numai dintr-un singur motiv. În condiţiile în care aşa-numitul Preşedinte al Republicii Moldova declară dizolvarea iminentă a statului moldovenesc în România vecină, atunci când politica unirii moldo-române constituie practica zilnică a autorităţilor de la Chişinău, când se pregăteşte revizuirea statutului de neutralitate constituţională a Moldovei, când autorităţile urmăresc o politică agresivă de închidere a mass-media independente care difuzează în limbă rusă, atunci când se închid şcolile cu predare în limba rusă, când ruşii şi vorbitorii de limba rusă sunt numiţi oficial ocupanţi, când se admite înregistrarea organizaţiilor neo-fasciste, atunci când guvernarea provoacă conflicte interne – reglementarea transnistreană este imposibilă. În acest context, ultimele mele întrebări sună în felul următor. În ce mod şi pe baza cărui model este posibilă reintegrarea acestei Moldove? În baza căror principii şi valori este posibilă realizarea integrităţii teritoriale, coeziunii civice, garantarea statutului special al Transnistriei, încrederii reciproce a populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului, atunci cînd ţara este sfîşiată literalmente de contradicţii artificiale, generate de regimul de guvernare?

Vă asigur că răspunsurile la aceste întrebări interesează nu doar pe mine, nu doar pe susţinătorii şi alegătorii celui mai mare partid din Republica Moldova. Ele interesează pe toţi. Şi va fi deloc corect dacă toate aceste întrebări vor rămîne retorice. Sunt convins că ţările noastre urmează încă să parcurgă o cale lungă şi fructuoasă de parteneriat, şi ar fi foarte important că la cele mai critice etape de dezvoltare acest parteneriat să vizeze in primul rind interesele societăţii moldoveneşti, şi nu doar necesităţile de conjunctură ale persoanelor trecătoare din politică moldovenească.

Cu profund respect,

Vladimir VORONIN”