Epava Titanicului intră în patrimoniul UNESCO

Epava Titanicului intră în patrimoniul UNESCO la împlinirea a 100 de ani de la scufundarea vasului, a anunţat organizaţia ONU.

"În 14 aprilie 1912, Titanicul s-a lovit de un aisberg în nordul Atlanticului şi s-a scufundat. Anul acesta marchează 100 de ani de la tragedie, ceea ce înseamnă că vasul va fi protejat de acum de Convenţia din 2011 pentru apărarea patrimoniului cultural subacvatic", se arată în comunicat.

Convenţia, ratificată de 41 de state, poate fi aplicată numai în cazul obiectelor care s-au scufundat în urmă cu peste 100 de ani.

Titanicul, cel mai mare şi mai luxos vas de croazieră din perioada respectivă, s-a scufundat în ape internaţionale şi niciun stat nu are jurisdicţie asupra epavei.

Începând de sâmbătă, statele semnatare ale Convenţiei pot să împiedice distrugerea, jefuirea, vânzarea sau distribuţia neautorizată a obiectelor găsite la locul scufundării. De asemenea, pot lua măsurile necesare pentru a proteja epava şi a se asigura că rămăşiţele victimelor sunt tratate cu demnitate.

Ţările pot şi să confişte obiecte despre care cred că au fost luate ilegal de pe vas şi să îşi închidă porturile pentru navele care nu respectă prevederile Convenţiei în timpul lucrărilor de cercetare.

Titanicul, care avea 2.200 de persoane la bord, a ridicat ancora din portul britanic Southampton în 10 aprilie 1912, pentru prima şi ultima sa călătorie Europa - Statele Unite.

În 14 aprilie, s-a lovit de un aisberg în Atlantic şi s-a scufundat în cursul nopţii. Cel puţin 1.496 de persoane şi-au pierdut viaţa în cea mai mare tragedie maritimă din istorie, dar numai 306 cadavre au fost recuperate. 706 persoane au fost salvate.

Luxul şi grandoarea care au intrat în istorie

Titanic, unul dintre cele mai mari şi mai luxoase vase de linie din epoca sa, avea 269 de metri lungime, o lăţime de 28 de metri şi 52.000 de tone, iar jurnaliştii vremii au scris că era cât trei cartiere şi înaltă cât o clădire de 11 etaje.

Numai cei foarte bogaţi îşi permiteau bilete pentru o călătorie pe Titanic. O cabină la clasa I costa echivalentul a zeci de mii de dolari în prezent.

Înainte ca Titanicul să ridice ancora pentru prima şi ultima sa călătorie, ziarele au scris că urma să transporte zece milionari şi zeci de milioane de dolari în aur şi bijuterii.

Compania White Star Line, care deţinea Titanicul, a promis pasagerilor siguranţă completă, spunând că vasul este de nescufundat. Nava avea fund dublu, iar chila era împărţită în 16 compartimente ermetice. Arhitectul naval Thomas Andrews spune că Titanicul ar fi putut să îşi continue călătoria chiar şi cu patru compartimente ar fi fost inundate.

Titanicul avea 762 de cabine, împărţite în trei clase. Putea primi până la 2.566 de pasageri, toţi, din toate clasele, bucurându-se de facilităţi fără precedent.

Bineînţeles, diferenţa dintre cabinele luxoase de la clasa I şi cele mai ieftine de la clasa a III-a era mare. Erau diferite din toate punctele de vedere - mărime, decor, număr de camere. Unele cabine de la clasa a III-a nu avea chiuvete sau toalete, iar pasagerii trebuiau să folosească pungi ca perne, pentru că în cabine exista un singur pat, cu saltea de paie.

Cabinele de la clasa a III-a, de pe punţile E şi F, erau separate de cele de la clasa I şi a II-a de porţi încuiate. Această repartiţie era prevăzută de legile SUA privind imigraţia, pentru a împiedica răspândirea bolilor contagioase.

Cabinele speciale de pe punţile B şi C se remarcau prin decorul opulent. Interioarele, create de Harland&Wolff, includeau 11 stiluri diferite, precum Adam, renascentist, georgian, Ludovic al XIV-lea sau Ludovic al XV-lea.

În ceea ce priveşte luxul şi serviciile, Titanicul era comparabil cu cele mai bune hoteluri din epoca respectivă. Vasul avea şapte kilometri de coridoare şi de punţi de promenadă.

Puntea A includea o sală de lectură, de fumat şi o grădină de iarnă. Pe puntea C se afla biblioteca şi încă un salon de fumat, mai mic. Iar Puntea F găzduia sala de mese pentru pasagerii de la clasa a III-a, o baie turcească şi camere de recreere. Pe Puntea G se aflau o sală de biliard, un teren de tenis şi o galerie.

Era de "bon ton" ca pasagerii de la clasa I să se plimbe pe Puntea A, rezervată exclusiv pentru ei, pentru a se bucura de aerul curat sau pentru a se odihni pe fotolii.

Bucătăria Titanicului a fost proiectată pentru a permite pregătirea a 6.000 - 10.000 de meniuri pe zi, ce constau în general în cel puţin patru feluri de mâncare.

Bucătăria pentru pasagerii de la clasa I şi a II-a era împărţită în secţiuni, iar fiecare secţiune era specializată pe un tip de mâncare - prăjituri, pui, peşte, gustări sau supe.

Titanicul avea spaţii separate de servit masa pentru pasagerii din fiecare clasă, un restaurant cu meniu a la carte şi numeroase cafenele.

Salonul de masă pentru pasagerii de la clasa I, situat pe Puntea D, avea o capacitate de 554 de persoane. Copiii nu aveau voie să viziteze acest salor, decât dacă aveau o cameră separată, plătită, în cabina familiei.

Produsele din retaurantele de pe Titanic erau comandate din diferite zone ale lumii: fructe din California, brânzeturi din Europa, stridii din Baltimore, îngheţată din New York, cafea din Brazilia şi ceai din India.

Când a ridicat ancora, Titanicul avea la bord, printre altele, 44 de tone de carne, 27.000 de sticle de bere şi apă minerală, 35.000 de ouă, 40 de tone de cartofi şi 5 tone de zahăr.