Efectele pe termen lung ale experientelor legate de moartea clinica
Oamenii de stiinta au descoperit ca oamenii care au trecut prin moartea clinica deseori au experiente legate de sistemul de trezire-somn al creierului, comparativ cu oamenii care nu au avut astfel de experiente legate de moarte.
Un studiu publicat in aprilie 2006 in Jurnalul Academiei Americane de Neurologie a comparat 55 de oameni care au trecut prin moarte clinica cu 55 de oameni de aceeasi varsta si sex care nu au avut astfel de experiente.
Cei care au trecut prin moartea clinica descriu deseori procesul ca pe o situatie in care contiinta pare sa paraseasca corpul atunci cand atingi o stare apropiata mortii. Oamenii care au experimentat aceasta stare au raportat o senzatie de imponderabilitate, putand in acelasi timp sa vada si auda lucrurile inconjuratoare.
Studiul a defenit moartea clinica drept un “moment in timpul unei episod care iti ameninta viata precum un accident de masina sau atac de cord cand o persoana experimenteaza o serie de trairi, senzatii de parasire a corpului fizic, atentie neobisnuita, capacitatea de a vedea o lumina intensa si un sentiment de liniste.”
Studiul a descoperit ca oamenii ce au trecut prin moarte clinica sunt inclinati sa aiba o granita nedelimitata intre starile lor de somn si trezie si au experimentat ceea ce studiul numeste stari de tulburare a “Miscarii Rapide a Ochiului (MRO)” in timp ce persoana este treaza.
Aceste stari au inclus situatia in care persoana se simte ca si cum nu se poate misca sau ridica, aude sunete inainte sa adoarma sau imediat dupa ce s-a trezit, sau sufera de slabiri bruste ale muschilor picioarelor.
Dintre oameni ce au trecut prin moarte clinica 60% au raportat ca au aceste stari.
Aceste rezultate ar putea fi explicate in doua moduri. Fie moartea clinica a fost un rezultat al parasirii cu adevarat a corpului fizic de catre constiinta persoanei ceea ce rezulta uneori intr-o pierdere permanenta a cuplarii dintre constiinta si trup, facand persoana mai inclinata sa aiba stari de tulburare MRO. Sau oamenii care sunt predispusi la stari de tulburare MRO ar putea fi susceptibili la experiente iluzorii de moarte clinica sau de parasire a corpului, care de fapt reprezinta o stare de tulburare MRO.
In aceste stari, MRO poate fi cauzat de raspunsul corpului la ceea ce constiinta experimenteaza de fapt. Totusi, autorul studiului Kevin R. Nelson MD de la Universitatea din Kentucky in Lexington crede ca situatia este de fapt pe dos. “Oamenii trecuti prin moarte clinica ar putea avea un sistem deschis care i-ar putea predispune la tulburari MRO,” a declarat el. Dr. Nelson sustine ca senzatia inconjurarii de lumina s-ar putea baza pe activitatea vizuala care are loc in timpul starii MRO.
In timpul starii MRO muschii pot de asemenea sa isi piarda tensiunea normala. Aceasta ar putea fi explicata de pierderea conexiunii normale a constiintei cu creierul, determinand astfel pierderea controlului asupra corpului. Sau, propune dr. Nelson, lipsa energiei musculare datorita unei tulburari MRO ar putea intari “iluzia” mortii.
Prin urmare care apare prima data, tulburarea MRO sau moartea clinica? Raspunsul este pana acum nesigur dar studii suplimentare asupra faptului daca oamenii trecuti prin moarte clinica erau deja susceptibili la starile de tulburare MRO inainte de a trece prin acea experienta ar putea oferi unele indicii.
