Dobrovie, discurs în plen: Noua Lege a Educaţiei din Ucraina, primită cu profundă îngrijorare de USR

Uniunea Salvaţi România a primit cu profundă îngrijorare vestea cu privire la adoptarea de către Rada Supremă de la Kiev a legii care prevede limitarea accesului comunităţii româneşti din Ucraina la studii în limba română, a atras atenţia, în plenul Parlamentului, deputatul Matei Dobrovie.

Reprezentantul USR a susţinut un discurs în faţa colegilor săi deputaţi şi senatori înainte ca Parlamentul să adopte o declaraţie pe marginea noii Legi a Învăţământului din Ucraina, care reprezintă o lovitură grea pentru minoritatea română din statul vecin.

Matei Dobrovie şi-a exprimat speranţa că autorităţile ucrainene vor găsi soluţii de compromis pentru a nu-şi antagoniza vecinii şi a nu anula tot ce s-a construit în relaţia cu Bucureştiul.

Vă prezentăm mai jos discursul deputatului:

"Uniunea Salvaţi România a primit cu profundă îngrijorare vestea cu privire la adoptarea de către Rada Supremă de la Kiev a legii 3419-D care prevede limitarea accesului comunităţii româneşti din Ucraina la studii în limba română. Relaţia dintre România şi Ucraina a fost multă vreme marcată de neîncredere, stereotipuri, necunoaştere şi de problemele de pe agenda bilaterală: delimitarea platoului continental, canalul Bâstroe sau problema minorităţilor. După Euromaidan şi instalarea unei puteri pro-europene la Kiev, s-a produs o resetare a relaţiei, care s-a îmbunătăţit semnificativ.

România a devenit unul dintre cei mai puternici susţinători ai parcursului european al Ucrainei şi al integrităţii teritoriale şi suveranităţii statului vecin. Am fost primii care am ratificat Acordul de Asociere al Ucrainei, iar Bucureştiul a condamnat ferm, în repetate rânduri, anexarea Crimeei şi destabilizarea Donbasului, susţinând sancţiunile impuse de UE pentru nerespectarea protocoalelor Minsk I şi II.

Pe fondul ameninţării ruseşti, România nu a mai fost percepută ca un adversar, ci ca un aliat. Interesele de securitate comune ale celor două ţări sunt foarte importante. Au existat contacte şi vizite la nivel înalt, inclusiv la nivel de preşedinte. A fost semnat un acord privind patrule comune la frontieră care arată încrederea reciprocă şi care împiedică şi corupţia vameşilor, prin control mutual, şi Tratatul privind micul trafic la frontieră.

Doamnelor şi domnilor, USR a pledat şi în programul său politic pentru ca România să ducă mai departe resetarea relaţiilor cu Ucraina prin dezvoltarea cooperării economice bilaterale şi a infrastructurii. Mai sunt probleme de rezolvat în ceea ce priveşte conexiunile de transport dintre cele două ţări. În prezent, există o singură linie de tren cu ecartamente construite în secolul trecut şi nu este nicio conexiune aeriană directă.

Susţinem europenizarea Ucrainei prin reforme politice, economice şi sociale. Credem că România poate să ajute Ucraina prin împărtăşirea experienţei de integrare europeană şi în lupta anti-corupţie.

În cadrul resetării relaţiilor bilaterale, trebuie abordate şi chestiunile nerezolvate precum problemele comunităţilor româneşti în păstrarea şi dezvoltarea identităţii lor culturale, etnice, lingvistice şi religioase. Considerăm că drepturile acestora referitoare la menţinerea identităţii culturale, lingvistice, etnice şi religioase trebuie protejate în conformitate cu principiul reciprocităţii şi Convenţia-cadru de protecţie a minorităţilor, în colaborare strânsă cu autorităţile ucrainene.

Este regretabil faptul că legea adoptată de către Parlamentul de la Kiev la 5 septembrie 2017, prevede desfiinţarea treptată a sistemului de învăţământ în limba maternă, prin predarea materiilor doar în limba de stat (conform controversatului art. 7 al noii legi adoptate). Suntem conştienţi că această reformă a sistemului de educaţie din Ucraina are ca principal obiectiv însuşirea de către minoritatea rusă şi rusofilii ucraineni a limbii ucrainene.

Dragi colegi, totuşi această iniţiativă face victime colaterale, precum minoritatea românească, şi riscă să ducă la o reîngheţare a relaţiei româno-ucrainene, anulând toate progresele făcute până în prezent. Este păcat pentru că încrederea se câştigă greu şi se pierde repede. Nu cred că este în interesul unei Ucraine aflate într-un război nedeclarat, care nu mai deţine controlul asupra frontierei cu Rusia, să-şi antagonizeze vecini precum România, Polonia şi Ungaria, care sunt dispuşi să-i şi împărtăşească din experienţa lor de aderare la UE.

La fel nu este nici în interesul României să intre într-un conflict diplomatic cu Ucraina, ci este în interesul nostru ca Ucraina să devină o ţară europeană, cu instituţii stabile, rezilientă şi prosperă, care să poată contribui la stabilitate în regiune. Doar un singur actor câştigă de pe urma unor soluţii extreme vehiculate de unii politicieni iresponsabili în aceste zile precum denunţarea Tratatului cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina, semnat în 1997 la Constanţa: Federaţia Rusă. Nu cred că ne dorim asta.

Nerespectarea de către autorităţile de la Kiev a drepturilor culturale ale minorităţii româneşti din Ucraina, precum şi practicile de falsă divizare a acesteia în români şi moldoveni au constituit unele dintre cele mai importante subiecte de dispută în relaţiile bilaterale româno-ucrainene. Aceste dispute au fost folosite cu succes de Rusia. După anexarea Crimeei, neînţelegerile Ucrainei cu statele vecine sunt argumente care ajută Rusia să-şi sporească prezenţa militară în regiunea Mării Negre şi să ameninţe securitatea României şi a Alianţei Nord- Atlantice.

Stimaţi colegi, România trebuie să sprijine în continuare procesul de reforme din Ucraina prin implementarea Acordului de Asociere şi să continue proiectul NATO cu privire la asigurarea securităţii cibernatice a statului vecin.

Desfiinţarea învăţământului în limba maternă ar însemna încălcarea criteriilor de la Copenhaga privind protecţia minorităţilor, pe care Kievul trebuie să le respecte dacă vrea să adere la UE.

Realitatea tristă este că din peste 140 de şcoli româneşti care existau la căderea URSS în Ucraina, la ora actuală au rămas puţin peste 60. Am sperat ca prin reforma administrativ-teritorială în sensul descentralizării, satele româneşti alăturate să se unească în comune organizate pe criterii etnice, iar astfel să aibă mai mulţi elevi şi bani, să le fie mai uşor. Din păcate se pare că în loc să fie întărite, tot mai multe şcoli sunt închise.

Tot din păcate statul român a făcut mult prea puţin pentru etnicii români din Ucraina. Ungaria a investit sume mari cu titlu de sprijin financiar oferit profesorilor şi elevilor de etnie maghiară din Transcarpatia, dar şi pentru construirea de grădiniţe şi repararea de şcoli. România în schimb aproape i-a abandonat pe cei care duc o luptă grea, admirabilă, pentru păstrarea identităţii.

Rezultatul comisiei mixte interguvernamentale româno-ucrainene privind minorităţile a fost unul sub aşteptări pentru partea română. Nu am reuşit să obţinem decât promisiunea ucrainenilor că vor cere o expertiză a Comisiei de la Veneţia pe această lege, fără însă ca autorităţile de la Kiev să accepte o reexaminare. Ca urmare, USR solicită nepromulgarea legii până ce nu este examinată de Consiliul Europei şi de Înaltul Comisar pentru minorităţi al OSCE, din perspectiva obligaţiilor internaţionale asumate de Ucraina.

România a demonstrat că este un stat model în privinţa drepturilor minorităţilor şi asigură ucrainenilor din ţara noastră toate cele necesare pentru menţinerea identităţii, astfel încât este îndreptăţită să ceară Kievului respectarea principiului reciprocităţii. Mai mult, România trebuia să ridice tot în Comisia mixtă şi problema necesităţii unificării programelor de învăţământ pentru şcolile de limbă română din regiunile Cernăuţi, Transcarpatia şi Odesa. Este de neacceptat ca statul ucrainean să mai facă diferenţierea artificială între limba română şi limba moldovenească.

În final, sperăm că autorităţile ucrainene vor găsi soluţii de compromis pentru a nu-şi antagoniza vecinii şi a nu anula tot ce s-a construit în relaţia cu Bucureştiul. Excluderea limbilor UE de la aplicarea noii legi a educaţiei, propusă de guvernatorul regiunii Transcarpatia sau posibilitatea ca, în şcolile minorităţilor naţionale, materiile să fie predate atât în limba maternă, cât şi în limba ucraineană, împărţind orele în mod egal, trebuie luate în calcul.

Pe de altă parte, este de datoria statului român să asigure, prin Ministerul Românilor de Pretutindeni, minorităţii române din Ucraina finanţări suficiente pentru păstrarea identităţii lingvistice."