Dincolo de corp: Roboţii reprezintă mai mult decât o formă umanoidă

Dacă cineva vă spune să vă gândiţi la un robot, ce vă vine în minte? Vă vine în minte o formă umanoidă din metal, cu ochi strălucitori, care vorbeşte sacadat?

Sau poate un braţ robotic dintr-o fabrică, o maşină care poate parca în locul dvs sau poate un sistem care vă încălzeşte sau răceşte casa?

De ceva vreme, cultura pop a reprezentat roboţii într-un mod special. De la boţii lui Asimov până la Terminator – sau chiar Transformers – conceptul de robot a crescut alături de aceste personaje science-fiction extrem de populare.

Deci, de ce nu vedem astfel de roboţi în lumea actuală?

Boţii Hollywood

Pe de o parte avem reprezentările somptuoase ale roboţilor sci-fi. Pe de altă parte, perspectivele mai pragmatice despre roboţi ale roboticienilor, cum ar fi maşinile care îndeplinesc anumite funcţii într-un mod autonom.

Pentru aceşti roboticieni (inclusiv eu), roboţii sunt prezenţi peste tot în jurul nostru - în maşinile noastre, în casele noastre, în transportul public şi în clădiri.

O parte a problemei este că există o serie de proiecte de cercetare în întreaga lume, care par să se potrivească cu imaginile roboţilor oferite de "Hollywood" - laboratoarele inteligente de robotică ale lui Hiroshi Ishiguro, care cercetează Geminoid şi Robovie, şi propriul nostru RobotAssist pentru a numi doar câteva.

Aceasta reprezintă o sursă majoră de confuzie privind gradul de inovaţie al roboticii. Într-o încercare de a face cercetarea noastră accesibilă lumii largi, noi, roboticienii, am folosit robotul sci-fi promovat de cultura pop şi am consolidat ulterior acest stereotip.

Sigur, întrebările fundamentale de cercetare pe care le explorăm sunt înglobate în acest proiect, astfel că nu am făcut nimic rău, nu-i aşa? Ei bine, de fapt am făcut ceva rău.

Aşteptări mari

Noi ne-am modelat prezentarea cercetărilor noastre în jurul acestui stereotip, iar întrebările ştiinţifice reale sunt mai puţin vizibile pentru cei care analizează munca noastră.

Cercetarea şi dezvoltarea roboticii fiind prezentate în acest mod, tendinţa unui privitor obişnuit este de a măsura diferenţele dintre cercetările expuse şi robotul SF folosit drept referinţă. Acest lucru nu este întotdeauna o indicaţie reală a inovaţiei.

Şi eu sunt vinovat de camuflarea involuntară a propriilor intenţii privind cercetarea, prin prezentarea lor într-o formă Sci-Fi, cu ajutorul RobotAssist. În timp ce RobotAssist pare la suprafaţă să fie un alt robot oarecum asemănător omului, care poate face lucruri interesante (dar nu este T1000), acesta nu este scopul pentru care a fost creat.

RobotAssist este o platformă de cercetare şi dezvoltare pentru tehnologii de bază ale roboticii. Acesta a oferit o platformă valoroasă pentru o serie de evoluţii importante, care şi-au găsit drumul spre lumea reală. Acestea includ detectarea oamenilor şi tehnicile de urmărire utilizate în prezent în minerit, construcţii şi transporturi.

Dintr-o anumită perspectivă a roboticii, există o diferenţă mică între concretizarea tehnologiei cu ajutorul RobotAssist şi modul în care aceasta este utilizată în transporturi. Ceea ce se schimbă este modul în care este încorporată tehnologia.

Gara din oraşul dvs, de exemplu, nu arată deloc ca un robot. Dar într-o anumită măsură, întreaga clădire este un robot. Poate că senzorii integraţi şi camerele de securitate sunt ochii ei, poate că aprinderea şi stingerea indicatoarelor de ieşire şi restricţionarea şi redirecţionarea dinamică a unor pasaje sunt dispozitivele sale de acţionare. Acest tip de robot este invizibil.

Folosiţi toate resursele pentru a reuşi

Roboticienii au fost ghidaţi de definiţia operaţională "simte-acţionează-gândeşte" a unui robot timp de peste 30 de ani.

Această definiţie afirma că un robot este o maşină care poate "simţi" în mod activ starea lumii, se poate "gândi" la sarcina sa, în lumina informaţiilor simţite, pentru a forma un plan de acţiune, şi poate "acţiona" în conformitate cu planul.

Observaţi că nu există nicio menţiune a cuvântului întruchipare?

După părerea mea, acest lucru conduce la o altă sursă majoră de confuzie privind gradul de inovaţie al roboticii.

Societatea este condiţionată de cultura pop să recunoască roboţii în maniera în care au fost întruchipaţi. Cu toate acestea, roboticienii de multe ori consideră superfluă, sau cel puţin tangenţială, întruchiparea unui robot.

Acest lucru ne aduce înapoi la cele două puncte de vedere pe care le-am menţionat mai devreme. Realitatea este că roboţii fără trup predomină întreaga societate.

Gândiţi-vă numai la maşinile cu senzor de parcare automată (a se vedea clipul video de mai sus) şi de frânare. Noi nu avem tendinţa de a recunoaşte aceste maşini ca roboţi - parţial datorită stereotipului sci-fi şi parţial din cauza roboticienilor care încurajează în continuare acest stereotip - dar ele se încadrează în definiţia operaţională a unui robot.

Nu mă înţelegeţi greşit, faptul că robotul sci-fi a intrat în societate era ceva inevitabil. Prea mulţi oameni îşi doresc asta, aşa că e normal să se întâmple.

Ideea este că acesta reprezintă doar una din multele forme pe care le poate lua un robot şi, probabil, va deveni unul din tipurile de roboţi creaţi ulterior.

Dacă vrem să ştim cu adevărat unde ne situăm în domeniul roboticii, atunci trebuie să ne schimbăm aşteptările în legătură cu ce este un robot. Cercetările noastre sunt încununate de succes. Dar se dovedeşte că cuvântul "succes" nu este exact ceea ce cultura pop ne-a sugerat să ne imaginăm.

Acest articol a fost publicat iniţial in Conversation.