Dificultatea de a scoate o scrisoare dintr-un lagăr chinez de muncă

Nota editorului: Guo Jufeng, autorul articolului, este un fost inginer din oraşul Dalian, provincia Liaoning, care a fugit în Germania în 2008, după ce a fost persecutat pentru practicarea Falun Gong. Înainte de a pleca din China el a fost arestat de patru ori, trimis în trei lagăre de muncă şi persecutat folosind peste 30 de metode diferite de tortură mentală şi fizică. Doisprezece practicanţi Falun Gong pe care el i-a cunoscut personal au murit din cauza torturii: şapte dintre aceştia erau din Dalian; cinci aveau mai puţin de 18 ani.

Săptămâna trecută am fost uimit să citesc ştirea despre un apel pentru ajutor ascuns într-o cutie de decoraţiuni de Halloween, exportate din China în Statele Unite. Am fost odată în exact aceeaşi situaţie ca persoana care a scris acel mesaj!

Cinci prieteni şi cu mine am ascuns şi trimis cu succes o scrisoare în care povesteam adevărul despre persecuţia practicanţilor Falun Gong în China către site-ul din străinătate Minghui, sau Clearwisdom, care este dedicat expunerii persecuţiei regimului chinez împotriva Falun Gong către restul lumii.

La fel ca persoana al cărei apel a ajuns pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume, am fost şi eu în provincia Liaoning, China. Cu doisprezece ani în urmă am fost închis în lagărul municipal de muncă forţată Huludao, din Liaoning, timp de 2,5 ani, pentru practicarea disciplinei de meditaţie Falun Gong. Împreună cu colegul meu, Cao Yuqiang, care a fost în cele din urmă torturat până la moarte, eram urmăriţi non stop de doi criminali, astfel încât să nu putem face schimb de informaţii cu privire la persecuţia împotriva Falun Gong.

Într-o zi, mi-a venit ideea îndrăzneaţă de a găsi o modalitate de a transmite informaţii despre persecuţie către lumea exterioară.

Primul obstacol cu care ne-am confruntat a fost lipsa unui pix sau a unei bucăţi de hârtie. Deci, din moment ce tot mai multe informaţii îmi erau transmise, a devenit o adevărată provocare să memorez totul! Pentru a-mi îmbunătăţi memoria, am repetat informaţiile în fiecare zi, deoarece nu puteam comunica în mod regulat cu Cao Yuqiang.

Într-o zi, din senin, Cao mi-a spus că a găsit o mină de pix. Am bănuit că trebuie să fi trecut prin multe necazuri pentru a face rost de ea, dar nu am avut ocazia să-l întreb vreun detaliu în acel moment.

Acum aveam ceva de scris, dar încă se punea întrebarea pe ce să scriu. Am înţeles în sfârşit că singura posibilitate era hârtia igienică şi, pentru a evita să fiu prins, trebuia să scriu mesajul după miezul nopţii.

Trebuia să îmi întăresc mintea pentru a depăşi teama şi anxietatea, deoarece orice gânduri negative m-ar fi putut face să renunţ. Întrebările şi îndoielile mi-au afectat gândirea: "Oare va funcţiona? Cum am putea să scoatem informaţiile afară? Voi fi capabil să rezist torturii dacă voi fi descoperit? Au aflat alţi prizonieri despre planul meu? Aşteptau să mă prindă în flagrant? "Eram sigur că dacă planul meu ar fi fost descoperit, aş fi torturat fără milă cu bastoane electrice.

Era într-adevăr liniştite după miezul nopţii. În timp ce stăteam pe pat, am scos încet mina de pix şi hârtia igienică. Atunci când prizonierul de serviciu care mă urmărea se întorcea, am început să fac mici ajustări ale poziţiei mele, creând cel mai mic spaţiu posibil sub plapuma ce mă acoperea. Ori de câte ori prizonierul de serviciu se întorcea spre mine, mă opream imediat şi stăteam nemişcat, deoarece aveam nevoie de timp ca să fac faţă oricărei acţiuni neaşteptate din partea lui. Dacă misiunea mea era compromisă în vreun fel, trebuia să înghit imediat biletul scris şi să ascund mina de pix.

În cele din urmă, articolul pentru dezvăluirea adevărului privind persecuţia a fost complet; am scris 2800 de cuvinte.

L-am purtat cu grijă cu mine, dar trebuia acum să găsesc o metodă să-l trimit către lumea exterioară. Câteva zile mai târziu un prizonier m-a întrebat, "Pot să te ajut cumva?" Am fost surprins şi suspicios: "Încearcă oare să mă păcălească şi să predea articolul meu paznicilor? Aş putea avea încredere în cuvintele unui prizonier?" M-am gândit pentru câteva minute şi apoi am spus: "Trebuie să merg la toaletă."

Mergând pe jos prin coridorul lung m-am tot gândit "Ce ar trebui să fac?" A fost greu să iau o decizie, dar trebuia să mă decid. În toaletă mi-am adunat curajul. Apoi m-am uitat la prizonier şi am spus: "Ai putea să îmi dai pachetul tău de ţigări." El mi l-a dat, eu am scos scrisoarea mea, am pus-o în interior şi i-am zis: "Te rog să o trimiţi la adresa din interior. Te rog. "

În următoarele câteva zile am fost extrem de agitat pentru că nu ştiam ce s-a întâmplat cu scrisoarea. Mă tot gândeam ce ar trebui să fac dacă gardienii or să vină brusc în camera mea cu bastoane electrice? Acest gând mi-a cuprins gândurile, copleşindu-mă, un sentiment foarte profund şi destul de sufocant.

Dar cerul fie lăudat, scrisoarea a ajuns în condiţii de siguranţă în mâinile unui prieten şi el a trimis-o imediat site-ului Minghui! Cu ajutorul acestui raport detaliat cu privire la persecuţia mai multor practicanţi Falun Gong, s-a făcut dreptate. Privind înapoi ştiu că am fost extrem de binecuvântat. Dacă nu ar fi existat o intervenţie divină, bănuiesc că nimeni nu ar fi aflat vreodată despre poveste – fie ea a mea sau a altor practicanţi Falun Gong. Din păcate, patru din cele 20 de persoane din această poveste au fost ulterior persecutate până la moarte.

Singurul lucru pe care îl pot face acum este să mă simt încurajat: în faţa unei adversităţi majore, am avut curajul şi conştiinţa de a învinge răul. De asemenea, mi-am dat seama din această experienţă că nu trebuie să-mi pierd speranţa în nici o situaţie.