Dezertarea Europei meridionale de la conflictul din Mali

Franţa este mai puţin singură în Mali, pentru că o ajută partenerii săi occidentali, dar Spania şi Italia aproape că nu-i acordă sprijin forţei pe care o desfăşoară împotriva islamiştilor din nordul ţării. Pe măsură ce trupele franco-maliene recuceresc nordul Mali, intrat sub jugul islamist, Franţa primeşte sprijin, nu doar a ţărilor ţărilor africane care mereu au secondat-o, ci şi a unei părţi a aliaţilor săi occidentali, notează miercuri ziarul El Pais.

Ultima care a făcut marţi acest anunţ este Marea Britanie, care va trimite 240 de militari pentru a face parte din Armata Sahelului. Însă vestea cea mai îmbucurătoare pentru Paris este aceea că Pentagonul a confirmat instalarea unei baze de avioane fără pilot (drone) în ţara vecină Niger şi s-a oferit să alimenteze în zbor avioanele franceze. În paralel cu aceste noi contribuţii, conferinţa ţărilor donatoare, care a avut loc marţi la Addis Abeba, a strâns 338 de milioane de euro. Vor servi la finanţarea unui contingent de 6.000 de oameni proveniţi din trupele Africii Occidentale (MISMA) - cărora li se vor adăuga alţi 2.000 din Ciad - şi care vor controla nordul Mali. Mai lipsesc însă 233 de milioane pentru costul acestei operaţiuni.

Din acest cor al solidarităţii lipsesc vocile Europei meridionale, teoretic regiunea cea mai vulnerabilă. Nu întâmplător ramura maghrebiană a Al-Qaeda (AQMI) şi-a lansat de atâtea ori săgeţile împotriva Spaniei. Dezacordurile între partide au împiedicat Italia, al cărei parlament este dizolvat înainte de alegeri, să trimită cele trei avioane de transport pentru trupele africane în Mali pe care le-a promis. Roma a pus totuşi pe masă 3,2 de milioane la Addis Abeba. Suedia, aflată mult mai departe de Sahel, a dat 14,9. În timp ce Japonia a fost nespus de generoasă cu 89 de milioane de euro.

Spania şi Portugalia nu au oferit niciun cent la Addis Abeba. Paulo Portas, ministrul lusitan de externe, şi-a justificat refuzul din cauza problemelor bugetare. Madridul în schimb a facilitat un avion Hercule pentru transferarea în Mali a trupelor africane, o decizie supusă miercuri Congresului deputaţilor. Va contribui de asemenea cu a zecea parte din cei 500 de instructori ai UE care din februarie vor începe să antreneze armata maliană. Aflat luni în vizită la Alger, ministrul spaniol al apărării, Pedro Morenés, i-a comentat omologului său, Abdelmalek Genaiza, că Europa ar trebui să-i fie recunoscătoare Franţei pentru operaţiunea sa din Mali. Discursul său şi cel al colegului de externe, José Manuel García-Margallo, privind ameninţarea islamistă, nu se reflectă totuşi în eforturile spaniole făcute pe teren.

Belgia, cu o populaţie de patru ori mai mică decât cea a Spaniei, a pus şi ea umărul: două avioane şi două elicoptere sanitare. Danemarca, cu o populaţie de nouă ori mai mică, are un aport identic cu cel al Spaniei. Această slabă cooperare spaniolă îl surprinde pe Fernando Reinares, cercetător la Real Instituto Elcano, din nouă motive: 'Spania este după Franţa prima ţintă a diatribelor islamiştilor radicali', aminteşte el. 'Iar Parisul este principalul partener al Madridului în cooperarea antiteroristă împotriva ETA şi a jihadiştilor....'. Ministrul britanic de externe, Philip Hammond, a confirmat marţi sporirea ajutorului britanic acordat Parisului, precizând că Franţa 'este un partener important în viitoarea strategie britanică'. În ochii guvernului spaniol, Franţa nu pare să fie un partener atât de important.